Sau ce se poate spune despre ucenicii solomonari (juniori și seniori) ai lui Solomon Marcus? Dau cuvântul Cristinei din Rădăuți, acum studentă în anul al II-lea: „Am început prin a culege câteva povestiri fantastice din satul meu [este vorba de ediția din 2016, când tema Lecturiadei a fost „Povești cu vâlve, lupari, pricolici și alte asemenea făpturi”. A reprezentat, împreună cu „consilierul” ei, Cristina Anfimov, cercul „Muguri”. S-au calificat cu portofoliul „Povești fantastice din Bucovina] şi am finalizat această experienţă absolvind un an dintr-o şcoală ‒ Şcoala Solomonarilor. Nu este o şcoală ca toate celelalte, ci e una magică, în strânsă legătură cu Celălalt Tărâm. Astfel, anul a fost egal cu cinci zile, iar învățătura cât pentru un an. Exact ca în cazul lui Făt-Frumos care creştea în trei zile cât alţii într-un an. De aceea consider că au fost zile câștigate din toate punctele de vedere. Spun asta pentru că în această săptămână am avut ocazia să cunosc adevăraţi artişti, fie că vorbim de literatură, film sau de desen. Am învăţat de la Adrian lucruri esenţiale precum acel joc al sprâncenelor, care surprinde starea de spirit a personajelor ilustrate, şi cele patru reguli fără de care nici măcar un filmuleţ postat pe facebook nu ar avea succes… Ah, da! Şi despre carte… O carte nu se scrie niciodată uşor! Chiar şi după ce ai publicat-o parcă ar mai trebui puţin şlefuită. Asta o ştiu de la Adina Popescu, un om minunat pentru care feedback-ul cititorilor CHIAR contează. Totodată, pe parcursul acestui „an” şcolar am făcut şi desfăcut vrăji prin biblioteci și librării, am vizitat muzee, am  parcurs traseul ascuns al unei hărţi, am realizat interviuri, am fost la operă şi, cel mai important, ne-am ales cu prieteni noi.” Citiți și prezentările sau autoprezentările copiilor de la Elf, ale lui Horea și ale Anyei! Ei și-au început ucenicia de unul, doi, sau trei ani.

Aceasta este o fotografie cu ucenicii (juniori și seniori) din 7 septembrie 2018. Este făcută la prânz, după închiderea oficială a școlii. O parte deja era în drum spre casă, alții așteptau să se facă ora de plecare. Pe aceștia îi vedeți aici. Am vrut să o facem după tipicul fotografiilor vechi să se potrivească cu tema. Nu ne-a ieșit întocmai (ne-am mai mișcat, ne-am mai uitat în altă parte, „consilierii” nu stau țepeni pe scaune, s-au cam amestecat cu elevii), dar în spate se vede PEȘTERA principală, adică Biblioteca „Octavian Goga”, gazda noastră pentru programul de dimineață. Pentru că urmează și unul de după masă, și unul de noapte când scriem jurnalul zilei și ne gândim la întrebările pe care le vom pune a doua zi. Însă suntem rezistenți, pregătiți să trecem în fiecare zi câte trei probe de studiu. La care se adaugă și mersul pe jos în pas alert ca să „ne împrospătăm la trup și la minte”, și jocurile și întrecerile. și vizitele de documentare, și întâlnirile cu scriitorii cărora le-am ilustrat povestirile…iar după toate acestea, programul de voie. Ce trăsături „fizice și morale” ale ucenicilor deduceți din fotografie și din poveștile de mai sus?

Iar acum vă invităm la dialog. Ce am putea spune dacă am face portrete individuale sau un portret colectiv al ucenicilor (juniori și seniori) ca să-i incurajăm pe cât mai mulți să aplice pentru școala noastră?