Mocanu Denisa Elena, clasa a IX-a
Colegiul National „Vasile Alecsandri” Bacau
Clubul de lectura LecturAsii
“Invitația la vals” scrisă de Mihail Drumeș este o carte al cărei final îl cunoaștem de la început. Totuși, pe parcursul romanului întrebarea “cum s-a ajuns în acel punct” rămâne adânc întipărită în mințile noastre, până în momentul deznodământului.
Tudor Petrican este genul cuceritor și foarte orgolios, care a ieșit cu nenumărate femei, de cele mai multe ori mai mari decât el, și pe care le părăsea fix când dragostea era mai mare. În timpul unui bal studențesc acesta o cunoaște pe Micaela Deleanu după ce valsează împreună, însă în primă fază aceasta nu are un prea mare impact asupra lui, atenția acestuia fiind fixată pe altă femeie. Totuși farmecul Micaelei își face simțită prezența în momentul în care aceasta se mută împreună cu Alexa, sora sa, în aceeași cladire în care locuia și Tudor. Inițial nu o recunoaște, însă ochii ei i se par foarte cunoscuți, fascinându-l. Tudor încearcă să o invite la teatru, dar Micaela îl refuză, generând, din orgoliul său de cuceritor, în adâncul lui o dorință de a o face să se îndrăgostească de el. Planul său era să îi trimită zilnic scrisori de dragoste până când aceasta va ceda și nu îl va mai respinge. Micaela păstrează abia a 31 a scrisoare, pe toate celelalte returnândule expeditorului.
Pe parcursul cărții dragostea dramatică a celor doi tineri începe să prindă contur. La început, au parte numai de momente frumoase, plecând chiar împreună în vacanță la mare, însă apropiindu-se de punctul culminant al relației lor, încep să apară niște dezechilibre, în mare parte datorate de frica lui Tudor de o relație serioasă.
După întoarcerea de la Constantinopol, Tudor conștientizează că a ajuns în miezul iubirii și decide să se despartă de Micaela, printr-o scrisoare, gândind că este mult mai bine să pună capăt atunci când sunt cei mai fericiți. Spre marea lui surprindere nu a primit nici un răspuns înapoi și decide să îi mai trimită o scrisoare în care să facă clare intențiile lui de despărțire. După aceea pleacă la părinții săi la țară pentru tot restul vacanței, încercând, cu greu, să și-o scoată din minte pe fosta sa iubită.
Întors înapoi la București, Tudor începe să o caute disperat pe Micaela. Între timp, o vizită neașteptată din partea Alexei îl ia prin surprindere. Aceasta îl informează ca Micaela este însărcinată și dorește să afle intențiile lui Tudor cu privire la situația în care se afla. Acesta este de acord să se căsătorească cu Micaela, însă dorește să o facă din iubire, nu într-un mod convențional așa cum îi sugerase Alexa. Totuși, Micaela era în continuare supărată pe Tudor și refuză căsătoria, însă în final acceptă, având în plan să se răzbune pe el.
Moartea la naștere a copilului lor începe să aducă dezechilibre majore în căsnicia celor doi. Micaela devine distantă și mai tot timpul deprimată. De ziua ei, în timp ce Tudor era acasă și îi pregătea o surpriză, află că Micaela a suferit un accident de mașină, împreună cu Nenișor. Gelos și convins că soția sa îl înșela, Tudor cere imediat divorțul de Micaela și o obligă să se căsătorească cu Nenișor pentru a lua în posesie casa lor. Mai mult, în scurt timp, Tudor se recăsătorește cu Cici, prietena Micaelei din copilărie. Între cele două a existat întotdeauna rivalitate.
Micaela este distrusă de aflarea acestor vești și își pune capăt zilelor. Abia după moartea acesteia, Tudor conștientizează că nu a iubit și nici nu va iubi pe cineva precum a iubit-o pe Micaela. Află din scrisoarea ei de adio că nu l-a înșelat niciodată, iar acesta face toate aranjamentele pentru înmormântarea ei și a lui, având în gând să se sinucidă.
„E de neconceput cât am iubit-o pe Micaela. S-a strecurat atât de integral în mine, făcând una cu ființa mea, încât acum, când a plecat în lunga ei călătorie, și-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge și, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decât se așteptase.”
Am fost profund marcată de această poveste extraordinară de dragoste, cu final tragic. Nu se știe exact dacă Tudor a dus la îndeplinire hotărârea sa din primele rânduri ale romanului, însă se poate deduce cât de mult a iubit-o pe Micaela, numai din faptul ca era complet hotărât să-și ia zilele din motivul dragostei pe care i-a purtat-o mereu. Faptul că acesta era speriat de propriile sentimente și mai mult, suferea de un orgoliu și de o gelozie fără margini, au fost principalele motive care au dus la acest final sumbru. Totuși este de apreciat evoluția personajului principal masculin, care într-un sfârșit a reușit să recunoască greșelile pe care le-a săvârșit de-a lungul poveștii, printr-o confesiune sinceră, care prezintă întâmplările, așa cum s-au întâmplat, din perspectiva sa. “Invitația la vals” va rămâne întotdeauna romanul meu preferat dintre cele care prezintă tema iubirii.
Comentarii recente