Mi-a plăcut tare mult acest volum. Este înduioșător. Evocă amintiri care mă fac și pe mine nostalgică. Revenind într-un trecut îndepărtat în care totul era mai ușor, mai simplu și mai aventuros. Este un roman cald, care se citește ușor, oferind o poartă deschisă spre visare, spre vremurile trecute, din copilărie. Este o lectură perfectă pentru adulți și copii totodată.

Romanul mi-a adus aminte de alte volume celebre cu și despre copii și tineri: „La Medeleni”, „Ulița copilăriei” și „În casa bunicilor”. Casa din carte împreună cu lucrurile sale este personificată. Nu este doar un loc, un spațiu de joacă. Este o persoană, o stare, o poveste în sine. Casa de pe strada Maiakovski din Brașov joacă rolul unui personaj la fel ca și ceilalți ce se perindă prin poveste. Fără ea, nimic nu ar fi la fel.