Ce mă fascinează la acest personaj- Percy Jackson- și la tot universul creat de Rick Riordan în volumul ,,Hoțul Fulgerului”, din seria ,,Percy Jackson și Olimpienii” este coerența cu care autorul transpune viața plină de încercări a oamenilor, și o compară, astfel, prin prisma acestui protagonist îndrăzneț, cu viața perfectă, credem noi, a acestor zeități nemuritoare. Probabil că senzația pe care o avem când auzim cuvântul nemuritor este una greșită, fiindcă nu moartea trebuie să fie cea mai marea teamă a noastră; ci pierderea propriei persoane, a sinelui, a personalității noastre perfect conturate după plăcerile și motivațiile noastre de a ne bucura de noi înșine.
Percy Jackson crede că e un adolescent obișnuit, cu o viață puțin mai încurcată, dar, cu siguranță, nu una care depășește normalul. Totuși, mi se pare dubios faptul că tatăl său a dispărut pe mare chiar după ce s-a născut el, iar, apoi, a rămas doar el cu mama lui, Sally Jackson. Chiar dacă a schimbat 6 școli, Percy e convins că, în curând va pleca și de la Academia Yancy, o școală cu internat pentru copii ca el: cei cu dyselxia și deficit de atenție. Însă, viața lui se schimbă cu totul după o vizită la o expoziție antică, ce prezenta mitologia greacă. Chemat înăuntru de domnul Brunner, Percy zărește o profesoară a sa urmărindu-l, doamna Dodds, care s-a dovedit a fi una dintre cele Trei Furii. Numai Percy știe cum a reușit să o enerveze astfel încât să își arate adevărata față malefică. Domnul Brunner își face apariția, într-un final, și îl salvează pe Percy, dându-i o sabie scară, cu care o învinge pe Furie. După acest eveniment, nimic nu mai este cum era înainte. Nu numai că prietenul său la cataramă, Grover, s-a dovedit a fi un satir- da, ați citit corect, un satir-, dar, cu atât mai rău, mama sa îi dezvăluie cel mai mare secret al său: faptul că Percy este, de fapt un semizeu. După miraculoasa înfrângere a Minotaurului- da, într-adevăr, a Minotaurului-, Percy ajunge la Tabăra Semizeilor, unde își face noi prieteni, i se îngăduie chiar o misiune de a recupera Fulgerul lui Zeus, care a fost furat, însă, pe departe cel mai important moment a fost atunci când Percy află că el este unicul fiu al lui Poseidon. După ce trebuie să își îndeplinească promisiunea de a afla cine a fost hoțul și de a-și apăra tatăl de acuzații, Percy pornește într-o călătorie cu prietenii săi, Annabeth Chase și satirul Grover, reușind să ajungă până și în Tărâmul de Jos al lui Hades. Vă voi lăsa pe voi să descoperiți prin ce aventuri trec cei trei, însă nu înainte de a vă întreba dacă v-am stârnit puțin curiozitatea?
Percy ne învață, la urma urmei, că viața este și va fi întotdeauna imprevizibilă, și că mereu va exista o întorsătură de situație, care, cu siguranță vă va da sentimentul de neajutorare. Însă, știți cum se spune: ,, După ploaie, vine soare!”. Percy, fie el un puști obișnuit de 13 ani, fie că e un semizeu, a învățat să fie independent și să nu se piardă pe sine. Toate situațiile periculoase care l-au pus la încercare au fost o doză de venin otrăvitor ce a străpuns profund ultima traistă cu speranță pe care o avea la el, însă el a privit în față și s-a ridicat, triumfător în final. Viața este o cutie a Pandorrei în fiecare zi, dar trebuie, indiferent de situație să o căutăm pe mica Speranță care, cu siguranță se află acolo; mereu se află acolo, undeva. Iar Percy este cel care o găsea mereu, datorită voinței, a perseverenței și, nu în ultimul rând, al prietenilor lui. – 
Comentarii recente