Lupu Alina, Clasa a 11-a
Colegiul Național “Vasile Alecsandri” Bacău
Cercul de lectură LecturAșii
Markus Zusak, scriitor de ficțiune autralian ce a publicat 6 cărți, este autorul-fenomen al romanului „Hoțul de cărți”. Provenind dintr-o familie de imigranți germani și austrieci, Zusak a crescut auzind povești despre Germania nazistă, de unde și inspirația pentru acest roman. Publicat în 2005, a devenit bestseller internațional și a fost vândut în peste 16 milioane de exemplare iar Adelina Vasiliu l-a tradus în limba română în 2014 pentru Editura Rao.
Abordând subiecte sensibile precum violența și discriminarea, dar și teme de prietenie și loialitate, „Hoțul de cărți” se adresează unui public larg, fiind pe placul chiar și tinerilor elevi.
Povestea așternută de Markus Zusak cu multă măiestrie și talent îmbină ficțiunea cu realitatea celui de al Doilea Război Mondial. Personajul Leisel Meminger este o fetiță de doar 9 ani ce este nevoită sa fie despărțită de părinții ei și dusă la o familie adoptivă. Deși inițial noua sa familie trebuia sa primeasca doi copii, fratele lui Leisel moare pe drum. La mormântul său, fetița dă peste un obiect care îi va schimba viața: o carte ce îi căzuse unui gropar. Curiozitatea o împinge să fure obiectul, acesta fiind doar primul roman dintre multele pe care avea sa le fure. Deși acum cartea era în posesia sa, fata nu putea înțelege nimic din el, fiindcă nu știa să citească, motiv pentru care s-a și făcut de râs la școală. Din fericire are parte de un învățător de excepție, tatăl său adoptiv, care o învață să descifreze cuvintele îmbârligate. Pasiunea pe care o descoperă pentru litere și cuvinte o va îndemna pe Leisel să facă rost de cărți cu orice preț, chiar dacă asta însemna să le fure de la arderile făcute de naziști sau chiar din biblioteca soției primarului.
Pe lângă curajul fetei de a fura cărți în acea perioadă sumbră, m-a impresionat prietenia pe care o leagă cu evreul Max Vandenburg; o prietenie prețioasă și sinceră care nu ar fi trebuit sa existe între un german si un evreu. Liesel ajunge sa îl cunoască după ce familia sa îl primește și îl ascund la ei in pivniță dintr-o datorie morală. De aici începe o dorință reciprocă de a-l ajuta pe celălalt care te emoționează până la lacrimi.
Totuși, cel mai unic aspect din acest roman este narațiunea, ce este realizată de moarte. Este un concept nemaiîntâlnit de mine până acum care m-a intrigat de la primele pagini. Cu atât mai spectaculoase sunt observațiile făcute de moarte, care îți pot oferi o perspectivă distinctivă asupra poveștii: „Câteodată, sosesc prea devreme. Mă grăbesc și unii oameni se agață mai mult de viață decât era de așteptat” ; „De-a lungul anilor am văzut atât de mulți tineri care cred că aleagă spre alți tineri. Ei nu fac asta. Aleargă către mine.”
Din punctul meu de vedere, acest roman nu are niciun punct slab. Te emoționează, înduioșează și te învață că religia sau naționalitatea nu sunt și nu vor fi niciodată piedici în relațiile umane, atâta timp cât există iubire. Un plus este și pasiunea exprimată pentru citit și literatură, sugerată chiar din titlu, care va încânta orice iubitor de cărți.
„Hoțul de cărți” este o carte ce nu se va învechi niciodată. Duioșia prieteniei lui Leisel și a lui Max, iubirea pentru literatură într-o lume sfâșiată de razboi, foamete si cruzime vor continua să surprindă și sensibilizeze orice suflet ce va descoperi acest roman.
Comentarii recente