Cartea ne prezintă o fetiță pe nume Heidi care este dusă de mătușa ei, Dete, la bunicul dinspre tată care locuiește în munți. Heidi este o fetiță fără părinți, foarte liberă, prezentată amuzant la început, așa cum e ea înfofolită (în primul capitol apare cu toate hainele pe care le avea puse una peste alta pe ea). Are doar cinci ani și locuise până atunci cu mătușa și cu bunica ei (care decedase, între timp). Pentru că mătușa primește o ofertă de slujbă în Frankfurt, decide că e momentul ca și bunicul să contribuie la creșterea fetei, așa că Heidi rămâne la acesta (părea un om închis și îndepărtat, vorbea puțin și nu-i plăcea să stea cu oamenii).

Fetei i se arată casa, iar ea își alege locșorul: „în dreptul unei grămezi de fân proaspăt, la o lucarnă rotundă”. Viața la munte e altfel: brânză rumenită la foc, lapte și un scăunel pe care Heidi urmărește fascinată cum i-l construiește bunicul.

Heidi face cunoștință cu Peter, păstorul băiat, și cu căprițele lui, Fulg de Nea și Pestrița, pe care bunicul îl roagă să îi poarte de grijă și fetiței. Viața ei se schimbă: Heidi este încântată, curioasă, fericită, iar pe bunicul ei îl privește ca pe un fel de magician, puternic și bun la orice, îl privește cu multă încredere.

În trei ani, casa și viața lui Heidi se repară și se transformă atât, încât atunci când mătușa Dete rezolvă să fie dată la școală în Frankfurt și să trăiască alături de Clara, o fetiță bolnăvicioasă, lipsită și ea de mamă, Heidi nu se poate adapta. Urăște camera luxoasă care i se pare foarte rece și neprimitoare, o detestă pe guvernanta Clarei, tânjește și se simte atât de rău, încât doctorul este cel care ajunge să îi prescrie să se întoarcă în mediul ei. De această dată, la bunic în vizită nu ajunge doar o fată – Heidi o ia cu sine pe Clara care aici va învăța să meargă.

Cartea mi s-a părut plină de speranță, pentru că Heidi a ajutat celelalte personaje să își găsească locul lor special în lume și bucuria. Heidi este ca o lumină și așa sunt toți copiii! Ca și Heidi, și noi avem locul nostru special, magic și pe care nu trebuie să îl uităm, oricât de bine ar fi în altă parte! Și bunicii vor fi mereu un cămin pentru copii!