Cartea pe care urmează să v-o prezint se numeşte „Grădina Secretă” şi este una dintre operele literare clasice, scrise şi publicate în secolul trecut, mai precis în 1911.

În carte este vorba despre o fetiţă bolnăvicioasă şi nu chiar amabilă cu cei din jurul ei. Numele ei era Mary Lennox şi locuia în India. Faptul că provenea dintr-o familie bogată şi că  era o fire foarte răzgâiată o făcea pe Mary să nu fie conştientă de tot ce are, ci era urâcioasă mai tot timpul. Din cauza unei epidemii de holeră, Mary rămâne orfană şi este trimisă la conacul unchiului său din Anglia, Archibald Craven, unde micuţa răzgâiată nu are habar cât de mult îi va schimba viaţa acea mutare. Între timp, studiind casa bizară a unchiului său, Mary îl întâlneşte pe verişorul ei, Colin Craven, un băieţel la fel de bolnăvicios ca şi ea. În acel moment, suferea de o boală rară, foarte greu de tratat, dar cunoscând-o Mary şi întâlnindu-se zilnic cu ea pentru discuţia zilnică de prânz îți schimbă părerea inițială despre fată. Într-o zi, pe când Mary se plimba prin grădina de legume a unchiului său, o pasăre micuţă, dar adorabilă îi atrage atenţia, anume un măcăleandru. Aceasta, fascinată de penajul de un roşu aprins al păsării, îl urmăreşte din zbor, până ce dă de o poartă secretă. A doua zi, Mary îi spune lui Colin despre descoperirea ei şi îl convinge să vină cu ea şi să deschidă poarta. Zis şi făcut. Cu ajutorul lui Dickon, fratele mai mic al Marthei, menajera lui Mary, cei doi îl strecoară afară pe Colin şi se îndreaptă către grădina secretă găsită de Mary, deschizând porţile secrete. Şi uite că, găsind grădina secretă printr-un eveniment hazliu, Mary se schimbă radical din fetiţa îndărătnică într-una care zâmbeşte fericită şi care îşi face prieteni uşor.

Intrând cu Mary în grădina ei secretă, care se poate spune că a devenit, uşor uşor, lumea ei magică, asistăm la schimbare ei în bine, de aici şi învăţătura pe care am tras-o, că niciodată nu e prea târziu să-ţi schimbi atitudinea faţă de ceilalţi. Pentru asta, trebuie să-i mulţumim lui Frances Hodgson Burnett pentru că ne-a ajutat să învăţăm lucruri folositoare în viaţa de zi cu zi şi pentru faptul că, în acelaşi timp, ne-am cufundat într-o lume magică, ce n-o vom uita niciodată. – Alexandra Lupaş, clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea.