Prof. Bâlc Denisa-Maria de la Școala Gimnazială “I. L. Caragiale” din Sibiu prezintă… “Grădina de sticlă” de Tatiana Țîbuleac.
Vara aceasta am avut ocazia să descopăr o nouă scriitoare, pe Tatiana Țîbuleac, al cărei stil pot spune că m-a captivat. Autoarea reușește să surprindă cu multă sensibilitate labirintul lăuntric al naratoarei, prinse între iluzii și deziluzii, între realitate și reverie, între prezent și trecut. Traumele perioadei în care a stat la casa de copii o urmăresc, iar lupta lăuntrică este singurul avut pe care îl mai are. Grădina de sticlă pe care o clădește nu este o grădină oarecare, ci o grădină al cărei sens trebuie descoperit de fiecare cititor prin lectură.
Mai departe, las câteva fragmente să vorbească de la sine, pentru că această carte trebuie trăită, nu povestită:
“La internat, am avut un singur vis: o rochie de mireasă străină.” (p.11)
”Chiar și tăcerile aveau ceva de spus. Dacă e scurt cuvântul, taie ca în carne vie!” (p.23)
”Cât am plâns din cauza copiilor, aș fi adunat o plasă cu ochi. Iată un om, cine știe cât costă un om? Tot spun că cea mai scumpă e viața omului, dar cât anume costă – nu știe nimeni. De fiecare dată când am pus preț pe viața oamenilor din jurul meu, nu mi-a ieșit deloc scump.” (p.29)
”Mai bine e să cheltui bani decât inimă. Banii cresc la loc mai repede.” (p.66)
Comentarii recente