Nici chiar roman, nici enciclopedie sau dicționar, nici întru totul biografie, „Genialii” este e 
o carte greu de încadrat, ușor de citit, greu de uitat. Mie mi-a plăcut pentru că arată câteva zile din anul 1886, din perspective diferite, ale cinci dintre cele mai interesante personalități ale culturii noastre: Grigore Antipa, Iulia Hasdeu, Traian Vuia, Constantin Brâncuși și George Enescu. Toți sunt copii, exact ca una dintre autoare (Elena Diana Nedelcu a colaborat, având 13 ani, la scrierea acestei cărți, cu propria mamă, profesor universitar).
Astfel, împletite, se scriu cinci povești. Preferatele mele sunt cea a lui Grigore Antipa și cea a Iuliei Hasdeu, pe care încerc să le recompun.
Grigore Antipa: Pentru el, e un an al despărțirii de copilărie. E aproape matur. Are 19 ani. Și al despărțirii de familie și țară. Într-o zi, fratele lui, Nicolae Leon, l-a convins să plece la facultate în Germania, la Jena. Acolo, întâlnește mari profesori, pe care îi admiră (precum Ernst Haeckel, fondatorul ecologiei) și despre care abia așteaptă să le vorbească foștilor săi dascăli, Petru Poni și Grigore Cobălcescu. Dar faptele lui Antipa vorbesc mai bine decât cuvintele când, trecând pe lângă un parc, întâlnește un copil sărman care vindea niște mâncare. Antipa îl întreabă ce și-ar dori. Aflând că ar avea nevoie de ghete noi, viitorul om de știință îi dăruiește banii necesari copilului să și le cumpere. Povestea este o lecție de generozitate.
Iulia Hasdeu: Era o friguroasă zi de iarnă la Paris. Iulia și mama ei erau la biserică. Îl întâlnesc pe Vasile Alecsandri, cu care vorbesc despre noutăți și despre Lilica. Lilicăi (adică Iuliei) îi plăcea foarte mult să scrie: scria poezii, compuneri și scrisori pentru tatăl ei. După slujbă, acasă, fata începe să scrie o poezie (o recită mamei care pregătea masa). Scrisorile sunt frunzărite, spre a alunga dorul de casă. Se vor întoarce la București, dar doar peste câteva luni și vor fi întâmpinate, desigur, de tată și de prietenele ei, de prietenii familiei, curioși să știe cum e viața la Paris. Pentru Lilica e și un prilej de a se reîntâlni, în bibliotecă, cu toate cărțile citite. La sfârșitul verii, se va întoarce la Paris: e studentă la Sorbona, așa că vești precum cea adusă de Elli (prietena ei franțuzoaică), precum măritișul, nu o impresionează prea mult. O altă vizită e mult mai importantă: a profesorului de artă care ar dori să o picteze, dar tânăra este lovită de o tuse foarte puternică… (restul cred că îl bănuiți, dacă știți câte ceva despre povestea vieții Iuliei Hasdeu).
Comentarii recente