Musai, Editura ART, 2017
Un roman ce m-a captivat încă de la primele pagini prin umorul său și sinceritatea unui bătrânel morocănos. Nu pot spune că mi-a fost drag de Ove, cel care țipa la vânzătorii din magazinele de calculatoare fiindcă el vrea un „laptop”, nu o „porcărie de calculator fără tastatură ”, de la început. Era haín. Ura pe toată lumea. Nu știu câtor oameni li se întâmplă, dar eu, când citesc o carte, „absorb” personalitatea acesteia sau a personajului principal, iar astfel am ajuns să critic orice tânăr de pe stradă care mesteca gumă, fiind neputincioasă în a-mi opri gândul „Vai, copiii din ziua de azi!”. Povestea bătrânului mizantrop, a cărui rutină strictă este întreruptă de sosirea unei iranience cu soțul și fetițele sale, care îi turtesc cutia poștală cu o remorcă, este una incredibil de amuzantă și înduioșătoare, una dintre cărțile la care am plâns și singura la care am plâns de mândrie pentru (simpaticul) Ove. Viața lui se va schimba radical datorită noii și jovialei vecine, ale cărei vizite interferează mereu cu planurile sumbre ale bătrânului („Societatea asta ! Nici funie ca lumea nu mai știe să facă ?”).
Recomand romanul tuturor celor care vor sa citească despre teme cum ar fi prietenia, toleranța, pierderea sau bătrânețea sub forma unei povești umoristice și captivante. Nu aveți cum să nu trăiți aceleași sentimente cu Ove — veți plânge și veți râde odată cu el. Oana Ciul, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național Moise Nicoară din Arad
Comentarii recente