În această carte este vorba despre o fetiță pe nume Sakiz Sardunya care se traduce „Mușcată Curgătoare”. Colegii o ironizează mereu şi râd de numele ei, iar mama sa nu îi înţelege nemulţumirea şi nu e dispusă mai niciodată să îi răspundă întrebărilor şi curiozităţilor ei. Deşi este o fetiţă singură şi retrasă, Sakiz este cu totul deosebită, fiind pasionată de lectură, de ştiinţe şi geografie, fiind o fire curioasă şi plină de imaginaţie şi creativitate. Îşi scrie toate experienţele, emoţiile şi trăirile într-un jurnal personal intitulat Copacul Bătrân.

Într-o zi, găsește la bibliotecă un glob şi constată că acesta îşi schimbă culoarea când se află în preajma cărţilor. Este un glob magic pe care se află cel de-al optulea continent unde trăiesc zâne și tot felul de creaturi ciudate.

Plecată în grabă la bunici, fetiţa zărește la fereastră doi copii puțin mai ciudați decât ea – Zeliş şi Asutay, personaje fantastice locuitoare ale celui de-al optulea continent. Aceştia sunt în căutarea globului fermecat, care reprezintă casa lor. Copii îi povestesc fetiței că țara lor se distruge tot mai mult pe zi ce trece deoarece puțini copii mai citesc, puține cărți/poezii se mai scriu, pe scurt, puțini oameni mai sunt creativi în ziua de astăzi, iar globul fermecat devine activ atunci când se află printre cărţi, primind energie de la ele. Sakiz Sardunya se alătură celor doi fraţi în încercarea de a-i ajuta să se întoarcă acasă şi de a salva cel de-al optulea continent.

Împreună cei trei copii trec prin multe aventuri, provocări, eșecuri şi victorii, trebuie să facă propriile alegeri, să ia decizii cu privire la drumul pe care să-l aleagă şi să îşi urmeze instinctul.

În speranţa că v-am deschis apetitul pentru lectură, şi pentru a afla dacă în final Sakiz îşi va iubi numele şi dacă va reuşi împreună cu prietenii ei să salveze tărâmul fermecat, merită să fugiţi la librărie sau la bibliotecă şi să luaţi cartea „Fetița căreia nu-i plăcea numele său”.

Sunt multe de învăţat din această carte: să te accepţi aşa cum eşti, să ignori răutăţile altora, să îţi urmezi pasiunile, să citeşti mai mult, să îţi pui mereu imaginaţia şi creativitatea la încercare. Dar cel mai important lucru pe care l-am învăţat citind această carte este următorul: dacă atunci când eşuezi sau pierzi înveţi ceva, pierderea este de fapt un câştig: „Cel mai important e ca fiecare om să facă tot ce-i stă în putință ca lucrurile să iasă bine. Și, în plus, nu trebuie să câștigi mereu. Omul are multe de învățat și atunci când pierde. Și dacă a învăța este un câștig înseamnă că omul câștigă și atunci când pierde. Sebastian Fărcașiu, clasa a VI-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu