Fata-cu-palton-albastru-Monica-Hesse.jpg

        „Fata cu palton albastru” este o carte care prezintă o poveste care putea exista, dar nu ar fi fost posibilă din mai multe motive. Primul motiv se referă la faptul că protagonista nu ar fi trăit mai mult de o lună, din cauza riscurilor pe care și le asumă. Desigur că pare extraordinar să ai puterea de a cumpăra marfă de pe piața neagră, însă sunt foarte multe pericole care însoțesc această activitate, pe care trebuie să ți le asumi, mai ales în timpul războiului. Războiul are mereu povești  triste și bulversante, din punctul meu de vedere, dar sunt totodată, fascinante. 

       Hanneke Bakker este angajata unui antreprenor de pompe funebre, iar la sfârșitul programului, este trimisă de acesta să cumpere și să vândă alimente pe care le procura de pe piața neagră. Totuși, într-o zi obișnuităHanneke a fost rugată de una dintre clientele esă găsească o fată evreică, pe care aceasta a adăpostit-o, după ce părinții ei au fost uciși de naziști. Astfel, Hanneke pornește în căutarea lui Mirjam și află lucruri care o șochează. 

        De ce mi-a plăcut această carte? Pentru că desfășurarea evenimentelor nu îți dau voie să te plictisești, totul petrecându-se într-un ritm alert. Romanul surprinde prin soluțiile uimitoare pe care le găsesc personajele. Autoarea tratează un subiect destul de comun în literatura contemporană, cu multă subtilitate și empatie. 

     „Fata cu palton albastru” nu este simpla poveste a unei fete dispărute. Este povestea a mii de evrei, din timpul celui de-al doilea război mondial, dispăruți după ce au fost strânși în centre și deportați în lagăre. Știm ce a însemnat Holocaustul și cu fiecare poveste  de felul acesta ne îngrozim și mai mult. Nimeni nu a ținut cont că unii erau bătrâni sau doar niște prunci. Pentru Hitler toți erau un pericol și trebuiau exterminați. Cum sunt vânați, unde sunt ținuți până la deportare și în ce condiții, cum devine un șir de evrei, mergând spre gară cu armele îndreptate spre ei, o normalitate de zi cu zi – despre asta e vorba în acest roman pe care îl consider demn de a fi citit pentru povestea sa consistentă și pentru a învăța să nu repetăm istoria.