Despre Biblie și romanele lui Dostoievski,
În această perioadă de carantină, pentru că stau mult în casă, citesc destul de mult. Am terminat de citit Biblia Ortodoxă, pe care am început-o în urmă cu opt luni de zile și sunt mândră că am scos-o la capăt, 1412 pagini într-un timp relativ scurt, verset cu verset, parabolă cu parabolă, am traversat și Apocalipsa și-apoi am așezat-o frumos în raft.
Apoi am ales din bibliotecă un clasic rus reprezentativ, F.M Dostoievski, dintre ale cărui opere am citit deja două. Dar pentru că trebuie să numesc doar una, voi scrie despre Frații Karamazov, care are aproximativ 1300 de pagini, în două volume, că m-a impresionat foarte mult prin zbuciumul pe care-l trăiesc personajele, cum se străduiesc ele să împace viața socială cu cea bisericească. Autorul pare foarte apropiat de personajele sale, este ca un tată care suferă și se bucură alături de durerile sau reușitele copiilor săi. Întâmplările sunt scrise într-un stil limpede, armonios, unele fraze au un puternic impact emoțional. Am fost curioasă până la final cum se va descurca mezinul Aleoșa care a părăsit Mănăstirea, crezând că-și va găsi împlinirea într-o relație romantică cu ispititoarea Grușenka, la care aspirau de altfel încă doi membri ai familiei sale, deci era în competiție cu fratele său mai mare și chiar cu tatăl său, fiecare voind să cucerească pentru sine aceeași femeie. Aleoșa rămâne un om bun, care se roagă și face fapte bune: îl vizitează pe fratele său la închisoare, îl protejează pe Iliușa, un copil care este batjocorit de colegii de școală.
Eu, din această carte am învățat să fiu optimistă, să nu mă descurajez atunci când întâmpin diverse greutăți, ci să am încredere că cineva mereu ne poartă de grijă, iar dacă dovedim calități și facem fapte bune, vom găsi împlinirea, împăcarea, mulțumirea. Anastasia I., 14 ani, CN Emil Racoviță, Cluj
Comentarii recente