Exuvii de Simona Popescu – recenzie de Cosmina Călugăreanu, clasa a VIII-a, Colegiul Național ,, Ion Minulescu,, Slatina

Deosebitul roman al Simonei Popescu intitulat „Exuvii” impresionează prin conținutul sincer ce le trezește amintiri și senzații cititorilor și reușește să le adune ipostazele lor vechi rușinoase, ajutându-i astfel să își reîntregească sufletul. Toate aceste trăiri ale naratoarei, asemenea enigmaticelor piese de puzzle, se adună la un loc și alcătuiesc armonios portretul Simonei. Nu portretul Simonei de acum, ci al celei care a fost, fără a abandona nicio piesă, căci altfel nu ar mai fi.

În 314 pagini, carte spune povestea tuturor Simonelor care au existat pentru a reîntregi pe cea care este și va fi. Amintirile precum: jocurile copilăriei, de printre blocuri ori de printre case, bucuria când vedeai un fluture sau când o buburuză îți străbătea rătăcită trupul la începutul primăverii, plictiseala profundă, stând pe canapea când aveai musafiri, dezgustul când citeai o rețetă sofisticată (dar tare scârboasă), refugiul în lectură pentru a te scuti de treburi casnice; toate acestea o reconectează pe Simona cu sinele „așa-zis pierdut” printr-o modalitate ce poate unora le pare stupidă.

Scriitoarea ne reamintește: „nu, copilăria nu este paradisul pierdut. Nici paradis și nici pierdut, pentru că uite-l nu în urma ta , ci mai degrabă în față. Nu e nimic pierdut, chiar dacă unii uită mai mult decât alții. Ca și cum un copac ar putea trăi doar cu frunzele”.

„Exuvii” este – după părerea mea – o carte emoționantă în momentul în care te regăsești atât pe tine, de acum, cât și pe fostele tale ipostaze de-a lungul cărții. Romanul conține numeroase pasaje descriptive ce sensibilizează cititorul prin naturalețea cu care scriitoarea povestește.

Descrierea mea preferată este cea cuprinsă între paginile 42 și 45, o ilustrație prin cuvinte minunată a tuturor florilor ce au putut fascina foarte tare un suflet de fetiță. Frumusețea cuprinsă în rândurile acestea scrise în proză m-au dus cu gândul, inevitabil, către versurile din cartea aceleiași Simona Popescu ,„Cartea plantelor și animalelor” apărută recent, ca dovadă a ideii că frumusețea din suflet renaște sub diverse forme.