Participarea la Simpozionul de didactică a limbii și literaturii române de la Cluj din acest an mi-a atras atenția asupra unui volum la care a făcut referire doamna Alina Pamfil.
Volumul Eros și agape. Prefaceri ale iubirii creștine de Anders Nygren a apărut la editura Humanitas în 2018. Încercând să răspundă la întrebarea ”Ce aduce nou creștinismul?”, autorul afirmă că este vorba despre iubirea-jertfă, agape, iubirea lui Dumnezeu îndreptată spre om, iubire oferită nu numai celor demni de ea, dar mai ales celor nevrednici. Iubirii-agape i se opune erosul, concept din cultura religioasă elenistică, definit ca aspirație umană, ca dorință ce tinde spre Dumnezeu. Dacă la începutul creștinismului cele două concepte se aflau în opoziție, de-a lungul timpului ele au avut numeroase puncte de confluență, astfel că a devenit dificil de răspuns care dintre ele definesc mai bine ideea de iubire creștină.
”Dacă ideea de agape este ca un pârâu care, în istoria creștinismului, curge pe un făgaș extrem de îngust, iar uneori pare că se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsă din albie, mătură totul în urma lui și, de aceea, nici nu poate fi stăvilit teoretic și încadrat sistematic, iar când pătrunde în creștinism caută să clatine agape și să-i ia locul.” (Anders Nygren)
Întrucât iubirea este o temă atât de prezentă în toată literatura, implicit și în literatura studiată la școală, o astfel de lectură, pusă în relație cu textele studiate, ar fi un interesant punct de plecare pentru meditație.
Comentarii recente