Nu dau oriunde peste carti care sa ma lase impresionat.Unele carti sunt mai bune decat altele sau nici nu se pot compara.In lumea cartilor numai ideea de a le pune pe o scara de la cea mai buna la cea mai rea ar fi o curata idiotenie.Cartile sunt dedicate unui anumit public,iar parerile sunt impartite.Le poti caracteriza dupa tipul scriiturii,tema aleasa,dar ideea pe care vreau sa o evidentiez e ca fiecare carte are ceva special,fie ea Young Adult,doar pentru copii sau carti de critica literara.Cartile speciale pentru mine nu pot fi la fel de speciale pentru tine sau invers.Cartile sunt facute ca sa fie intelese de diferiti oameni in diferite feluri.Ai putea asemana o carte cu un om cu multiple personalitati,fiecare vede o parte diferita a sa.
„Pe cand eram o opera de arta” urmareste viata unui om ce ajunge la capatul drumului ce este salvat de un artist excentric ce porneste prin prisma personajului nostru o noua moda , aceea a operelor de arta umane … Desi forma sa este foarte vag precizata si de-a dreptul absurda cand vine vorba de detalii , povestea de dragoste este folosita de Schmitt spre avantajul sau…
Cartea asta e o declaratie de dragoste si de ura impotriva naturii,ca si personajul ei,si are momente pline de nonsens ,natura ei fiind nonsensica,dar o opera in cele din urma.Te face sa simti si sa crezi lucruri imposibile,facandu-te sa te gandesti la natura umana si la om in sine.
Oricat de mult este criticat pentru natura „comerciala” si fara de expresivitate sau coerenta a ultimelor sale carti , aceasta ,impreuna cu „Oscar si Tanti Roz” sunt cartile sale cele mai bune in opinia mea , atat pentru temele abordate cat si pentru subtilitatea cu care Schmitt reuseste sa exprime sentimentele sale…
Comentarii recente