„En garde! Fetița cu masca tricoloră” de Ana Maria Brânză, în lectura Arianei Vlad (Liceul Internațional IOANID)

Cartea prezintă cum a început să facă scrimă, este o reflectare a vieții în sala de scrimă a celei pe care mulți o cunoaștem drept „Brânzica”.

În spatele reușitelor sportivei se află și o istorioară amuzantă de familie, frumos povestită de marea campioană. Faptul că textul este multimodal, imaginile frumos desenate de Gabi Toma pentru a ilustra povestea, umorul cu care se povestește, până și fontul (tipul de literă ales pe pagină), toate sunt motive pentru care mi-a plăcut cartea.

Povestea începe atunci când Ana Maria avea 11-12 ani. Într-o bună zi, fratele ei Mae (Marius) s-a întors de la fotbal și, mai în glumă, mai în serios, le-a dat părinților ideea să o ducă pe Brânzica la „sala de crimă” (băiatul râdea de sora lui, evident! Ceea ce voia să spună era „sală de scrimă”). Familia a luat gluma în serios: odată ajunsă însă în fața ușii, fetița nu mai era atât de sigură că vrea să fie acolo și că vrea să vadă ce e îndărătul acelei uși pe care, chiar așa, scria „sală de crimă” (tăblița neîngrijită era să pună un copil pe goană).

Totuși, la îndemnul părinților a intrat în sală, moment în care s-a simțit de parcă ar mai fi fost acolo și de parcă acolo era locul ei.

După un an de antrenamente, a luat parte la primul ei concurs, pe care nu l-a câștigat, dar nu s-a supărat. Când era pe punctul să dea admitere la liceu, părinții au primit un telefon de la Craiova, solicitâdu-le să o înscrie acolo la liceu, pentru a i se asigura posibilitățile de antrenament. Și, uite-așa, la 15 ani Brânzica (porecla i-a fost pusă de colegele de vestiar) s-a dus singură la Craiova.  După câțiva ani acolo și multe, multe alte concursuri, tot singură a plecat, la 17 ani, la Campionatul Mondial de la Lisabona, unde s-a duelat cu o rusoaică destul de cunoscută și, pentru că a învins-o, a câștigat medalia de bronz.

În 2016, a luat parte la Jocurile Olimpice de la Rio, din Brazilie, și a câștigat altă medalie, dar nu s-a retras din viața sportivă. Când s-a întors la București, nu a uitat să facă o vizită și domnului Szilagyi (veți afla citind cine este și de ce asta oferă ca premiu) de la care a primit… o ciocolată și primul ei mâner de spadă.

Este prima carte pe care o citesc despre scrimă, un sport nobil, dar aș recomanda-o tuturor oamenilor, de toate vârstele, deoarece cartea asta îți arată că nu trebuie să te dai niciodată bătut.