Diana (11 ani) este pasionată de cărțile polițiste, mai precis de seria Sherlock Holmes.
„Romanul de aventură are câteva cuvinte-cheie evidente: podul, mesajul, râul, toate destinată să zbârlească perii celor pasionați de cartea de investigație. Mie îmi place seria pentru că, deși la începutul lecturii ți se pare imposibil cazul, la sfârșit ești surprins de cât de ușor era. Și îmi place limbajul scriitorului (e amuzant, uneori: „Pe legea mea, Holmes, uneori ești exasperant” e o frază ce mi-a rămas în minte).
Povestea începe de la faptul că, într-o zi, Sherlock Holmes primi o scrisoare ciudată, de la un prieten prin corespondență (Porlock). Acesta îi trimisese un mesaj încifrat, dar fără cheie (pentru că un cifru se trimite separat de mesaj) și nici nu apucă să i-l mai trimită. Totuși, cu măiestria obișnuită, Sherlock reușește să descifreze scrisoarea, aflând (deși prea târziu) că un anume Douglas din casa Manor urma să fie ucis.
Evident, detectivul se implică în rezolvarea ciudatului caz în care Moriarty, eternul său dușman, pare să își fi vârât coada. Conacul bizar pe care îl vizitează și un pod ce trebuie mereu ridicat/lăsat (casa fiind înconjurată de ape) sunt scena unei aparente crime, dar mortul, după cum descoperă Holmes, nu este Douglas, ci un dușman al acestuia, pe care Douglas îl ucise accidental. Tocmai de aceea încearcă să își acopere urmele, înscenând crima (propria moarte) și se ascunde în casă. Sherlock descoperă toate aceste fapte și are deci răgazul de a-l preveni pe Douglas că, potrivit scrisorii lui Porlock, e într-un mare pericol și trebuie să dispară.
Două luni mai târziu, primește în corespondență un scurt mesaj („Vai de mine, domnule Holmes, vai de mine!”) și o vizită a unui anume Cecil Barker care îl înștiințează că Douglas fusese împins peste bord și murise. Nimeni nu știa cine era autorul crimei, dar Sherlock Holmes bănuiește că ar fi Moriarty, dușmanul său de moarte. Romanul rămâne în suspans, pentru cei care abia așteaptă aventura următoare a lui Sherlock Holmes.”
Comentarii recente