Astăzi este ultima zi a Lecturiadei. Iată că am ajuns și la ultima postare. Timp de 10 zile am vorbit despre cărți, am citit recenziile altor persoane și am descoperit cărți noi, la care abia aștept să ajung.Pentru a marca această zi importantă, am decis să schimb puțin lucrurile. Nu îmi voi spune părerea despre o carte, ci voi vorbi despre lectură.
- Origini
Am început să citesc destul de devreme: în grupa mare, la grădiniță. Dar cititul acesta nu era decât rostirea unor cuvinte, care se legau între ele în aer și dau naștere unor propoziții și fraze. Nu era nimic magic în asta, deși toți făceau mare tam-tam când venea vorba de citit.
Așa am dus-o mult timp, cititul rezumându-se doar la textele din manualele școlare.
Lucrurile s-au schimbat, însă, în clasa a III-a, când am descoperit seria Harry Potter. Abia atunci am abandonat cititul mai sus menționat și am început să lecturez.
De atunci, relația mea cu cărțile a devenit una strânsă, bătută în cuie. Gustul în literatură mi s-a schimbat, dar relația cu cărțile a rămas aceeași. Știu că îmi vor fi mereu alături, la bine și la rău.
- Lectura, portal
Nu vi se întâmplă și vouă, uneori, atunci când citiți o carte bună, să vă puneți în pielea personajelor și să trăiți în universul lor? Ei bine, am aflat de ce se întâmplă asta.
La o lectură atentă, veți descoperi că fiecare U este o ușă și fiecare F o fereastră. Dacă le deschideți, pătrundeți în dimensiuni paralele, în care legile acestei lumi nu se aplică.
Data viitoare când citiți, fiți atenți la fiecare literă. Nici nu puteți cuprinde cu gândul ce se ascunde în spatele lor.
- Lectura, suflet de cerneală
Să vă spun un secret. Dacă vă lipiți urechea de o carte, îi puteți auzi bătăile inimii. Cărțile nu sunt doar obiecte, sunt ființe de cerneală.
„Dar, cum poate fi asta posibil?”;
„De unde până unde sunt cărțile vii?”
Probabil că asta v-ați întrebat atunci când mi-ați citit secretul. Dar, dacă ați observa cu atenție, ați vedea câte mărturii ale vieții se ascund în cărți. Hârtia, cel mai banal lucru dintr-o carte, adăpostește sufletul copacului care și-a dat viața pentru a deveni o carte. Cerneala înmagazinează jumătate din sufletul autorului, care s-a jertfit pe sine pentru literatură. Urmele de degete, colțutile îndoite și pasajele subliniate ascund gândurile, sentimentele și frustrările cititorului, care și-a pus o bucățică din sine în carte.
Fiecare carte ascunde între coperte cel puțin 3 vieți.
Citatul „Trăim atâtea vieți câte cărți citim” parcă are alt înțeles acum, nu?
Am ajuns la finalul acestei postări. Probabil că pe alocuri spusele mele nu au prea mult înțeles. Posibil să fi scris numai aberații. Dar, ceea ce am spus am spus din suflet. Am spus ceea ce simt atunci când mă gândesc la cărți. Și dacă asta nu a fost bine, vă rog să nu-mi criticați inteligența, ci sufletul.
Gata cu Lecturiada pe anul acesta…
La multe lecturi în continuare și la cât mai multe vieți de hârtie trăite, dragi cititori! Nu uitați: cărțile sunt cea mai de preț avere pe care o poți strânge.
A! Era să uit! Doamna Monica Onojescu a întrebat ieri dacă cei de a VII-a și a VIII-a citesc mai puțin. Nu pot nega dar nici afirma asta. Pasiunea pentru lectură este mai mare decât cea din ceilalți ani, dar timpul nu mai este la fel de mult. Dacă aș face o comparație între lecturile din vara aceasta și cele de vara trecută, numărul cărților ar fi același. Dar, pe când anul trecut aveam mai mult timp în timpul școlii pentru lectură, anul ăsta timpul acesta a fost foarte puțin, aproape inexistent. Eu aș vrea să citesc mai multe cărți și profit de vacanță din plin. Dar, când va începe școala, lucrurile se vor schimba, mai ales că sunt clasa a VIII-a și mă așteaptă Evaluarea Națională. Of, atât de multe cărți, atât de puțin timp…
Pozele pe care le-am pus mai sus sunt făcute de mine.
Oproiu Emilia Teodora, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială Drăguțești
Comentarii recente