Desenul din covor de Henry James

O altă carte pe care o recomand spre lectură colegilor mei cerchiști este „Desenul din covor” de Henry James, un autor al secolului al XIX-lea, fiindcă este o carte care te ține în suspans și nu vrei să o lași din mână până nu o termini. Și nu pentru că are o intrigă polițistă, ci pentru că îți ascute inteligența, pentru că te îndeamnă să cauți semnificațiile acestei narațiuni (căutând alte surse despre carte), pentru că alături de naratorul-personaj vrei să descoperi semnificația „desenului din covor”. Totul pleacă de la o recenzie a unui nou roman scris de Hugh Verek pe care protagonistul trebuie să o facă la rugămintea unui prieten. Astfel, naratorul este adus să-l întâlnească pe autorul a cărui admirator era de multă vreme pentru a discuta despre intențiile acestuia în realizarea operei. Povestindu-i despre modul cum își concepe textul, Verek îi spune la un moment dat naratorului: „…există o idee în scrierile mele fără de care n-aș fi mișcat un singur pai. Este cea mai bună și mai deplină intenție din toate, și aplicarea ei a fost, cred eu, un triumf al răbdării, al ingeniozității… Acest mic truc al meu se întinde de la o carte la alta, și tot restul joacă mai mult sau mai puțin pe suprafața lui. Ordinea, forma, textura cărților mele vor constitui poate într-o zi pentru inițiați o reprezentare completă a lui.”. Din afirmația lui Verek , naratorul află că ficțiunile sale sunt toate legate de o singură idee sau de o schemă pe care niciun critic nu a observat-o și că acest fapt este chiar secretul întregii sale opere.
După această întrevedere începe munca de cercetare a naratorului-personaj pentru a afla „planul superb” care a stat la baza operei sale. Reușește să-l descopere? Reușim noi, cititorii să descoperim adevăratele intențiile ale unui scriitor? Au legătură operele unui scriitor? Există un plan complex?
După părerea mea, „desenul din covor” reprezintă adevărata intenție a operei acestui scriitor care dezvăluie și definește în același timp, esența literaturii și rațiunea specială pentru care sunt scrise toate operele. Ne putem da seama și că realitatea este mai complicată decât reuşim noi să anticipăm prin capacităţile noastre de intuiţie şi speculaţie. La sfârșitul operei observăm un drum plin de emoții, mistere și dorințe neîmpărtășite. „Starea bietului om e aproape o consolare pentru mine; sunt momente când simt chiar că este o răzbunare”. Damian Bianca Andreea Miruna, clasa a 10- a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați