„De veghe în lanul de secară”
J.D Salinger
Sunt o adolescentă emotivă, supusă conform vârstei numeroaselor transformări: fizice, psihice, intelectuale, emoționale. Am nevoie să înțeleg lumea și să fiu înțeleasă, acceptată și îndrăgită. Mă întrebam dacă doar adolescenții din zilele noastre sunt mai sensibili, iar câteva texte pe tema adolescenței mi-au oferit răspunsul, printre care și romanul lui J.D: Salinger: din totdeauna, tinerii tânjesc după atenția celor din jur, vor să iasă din anonimat, să epateze și totodată se tem de maturitate. Așa este și Holden Cauldfield, personajul romanului „De veghe în lanul de secară”, un adolescent provenit dintr-o familie înstărită și care refuză să se maturizeze, deși îi place să imite comportamentul adulților. Eroul nostru preferă singurătatea și putem spune că este un fin observator. Cu toate că el este o persoană inteligentă, îi place să citească, este creativ, dovadă că un coleg îi cere să-i scrie un eseu, Holden refuză să învețe și astfel ajunge să fie exmatriculat. Se întoarce mai devreme în orașul natal, însă nu merge direct acasă, ci dornic de aventură trece prin diferite experiențe menite să-l formeze în contact cu lumea. Deși i se par respingători cei maturi, se comportă asemenea lor: fumează, bea alcool, mimează tonul şi dezinvoltura adultă, fiindcă vrea să pară mai în vârstă, fiind chiar deranjat când este întrebat câţi ani are. Și cu toate acestea Holden este un adolescent sensibil, al cărui vis este să îi protejeze pe cei inocenți, de aceea îi mărturisește surorii sale, Phoebe atunci când este întrebat ce viitor și-ar dori că ar vrea să îi protejeze pe cei din lanul de secară să nu cadă în prăpastie: „În mintea mea am văzut o mulţime de copii mititei jucând un joc în lanul întins de secară. Mii de copii şi nimeni în jur – adică nici un om mare în afară de mine. Şi eu stau la marginea unei prăpăstii ameţitoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu cadă în prăpastie. Vreau să spun, când aleargă şi nu se uită unde merg, trebuie să le ies în cale şi să-i prind. Asta aş face toată ziua. Aş sta de veghe în lanul de secară”. Astfel, lanul de secară devine simbolul inocenței al copilăriei pure nevinovate. Prăpastia ar însemna lumea adulților, cea superficială, ipocrită pe care cu siguranță ne dăm seama, Holden deși o imita perfect, o respingea.
Prin acest personaj am mai aflat că orice traumă trebuie tratată, că putem fi vulnerabili, speriați și că cei dragi mereu ne vor ajuta să trecem peste momentele dificile. Damian Bianca Andreea Miruna, clasa a 10-a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați
Comentarii recente