Darul lui Mos Craciun - T.O. BobeMi-a plăcut foarte mult cartea deoarece putem trage multe învățături din ea (iată, de exemplu, una: „Ca desenele tale să aibă viață, pe lângă culori trebuie să pui și puțină dragoste.”). Mi-a plăcut faptul că autorul a încercat să facă lectura, una ușoară, plăcută și frumoasă pentru copiii care o citesc. Sunt scrise multe lucruri din care putem învăța ceva, și de care ne putem folosi ca viață, pentru ca aceasta să ne fie mai ușoară și mai frumoasă.

Acțiunea se petrece în preajma Crăciunului. În această carte este vorba despre Mihai, Gabi și Bianca; doi băieți și o pisică, care încep a scrie câte o scrisoare lui Moș Crăciun. Fiecare dintre ei își dorea ceva. Mihai un aparat foto, ca să-l poată fotografia pe Moș Crăciun pentru ca mai apoi să-l deseneze ghidându-se după fotografie; Gabi își dorea un câine, iar Bianca își dorea să capete abilitatea de a prinde șoricei. În ajunul Crăciunului fiecare stătea și privea bradul și steaua magică din el, cea care avea să îi poarte în călătoria către țara știută doar de copii. Dintr-o dată steaua străluci, iar ca prin minune cei trei au ajuns la casa lui Moș Crăciun.  Aceștia au intrat și au stat de vorbă cu Moșu. După ce i-au spus ce-și doreau, Moșu decise să îi ajute, să le îndeplinescă dorințele. Lui Gabi i-a dat un cățeluș, lui Mihai un aparat foto, iar Biancăi abilitatea de a prinde șoricei.Mihai îi făcu o poză Moșului și începu să deseneze. Desenul lui era frumos, îi ieșise bine, însă nu prea părea să aibă viață. Mihai era tare confuz, dar Moșul îl lămuri, zicându-i „Ca un desen să prindă viață, pe lângă culori trebuie să pui și puțină dragoste.” Gabi era tare fericit cu noul lui prieten, însă de fiecare dată când îl lua în brațe, cățelușul se transforma într-o jucărie. Moșul îi explică lui Gabi că, un câine poate deveni prietenul tău doar dacă ai grijă de el: să-i dai un nume, să-l plimbi, să-i dai de mâncare, etc. Gabi ascultă ce trebuia să facă și câinele se transformă la loc în animăluțul mult dorit. Gabi îl numi Abțibild deoarece „Acesta se lipi de inima lui ca un abțibild.” În final, moșul i-a mai zis că „ orice jucărie prinde viață dacă te porți cu ea ca și cum ar avea suflet” Bianca era entuziasmată să prindă un șoricel. Moșul îi zise că ar putea fi unul chiar in bucătărie, așa că se duse în liniște la pândă. Moșul avu dreptate, era un șoicel chiar pe o bucată mare de caș, însă Bianca decise să nu-l mănânce deoarece noua ei prietenă-pisicuță, Celestina, se juca cu Clopoțel (șoricelul). Bianca și-a dat seama că mai bine se împrietenește cu șoricelul decât să-l manânce și să o supere și pe Celestina. A mai realizat că, e mai puternică și mai iscusită dacă îi iartă pe șoricei și nu le face nimic rău și dacă îi iubește.Era timpul ca Gabi, Mihai și Bianca să plece. Imediat ce au ieșit din casă, Moșul le-a făcut cunoștință cu un băiat pe nume Matei. Le-a spus că băiatul a fost tot timpul acolo însă, nu a vrut să-l vadă nimeni.  După ce au vorbit puțin, s-au suit cu toții în sanie și alături de Moș Crăciun au pornit la drum pentru ca darurile să ajungă și la ceilalți copii. Sania urca încet-încet în văzduh, iar calea îi era luminată de steluța din vârful bradului care strălucea departe, peste orașe, râuri, mări și țări…Magia Crăciunului își spuse cuvântul. Astfel, Gabi, somnoros, își dădu seamna că are un nou prieten, un cățel. Mihai abia trezit și fără să se mai sepele pe ochi, începu să-l deseneze pe Moș Crăciun. După ce termină, privind tabloul, realiză că pictura prinse viață. La geamul unei case înalte, pe pervaz, stăteau o pisică albă și un pisoiaș cenușiu, iar cățărat pe umerii lor stătea un șoricel.Misteriosul băiat Matei este băiatul care ne-a spus povestea. Are opt ani,este elev și ca temă de vacanță avea de făcut o compunere. Ne spune că l-a ajutat și Moș Crăciun, povestindu-i lucruri pe care nu le observase…i-a zis să nu fie atent la amănunte, ci să scrie cu dragoste, că îi va ieși totul bine. I-a mai spus că dacă va scrie așa, cu dragoste, o să le dea viață și celor despre care scrie.

Matei a înțeles că dragostea înseamnă viață.