Editura Arthur, București, 2013, trad. Radu Paraschivescu
Cred că romanul ”Darul lui Jonas” de Lois Lowry își păstrează/ găsește încă publicul curios datorită lumii aparent perfecte în care trăiește protagonistul, lume la care, într-un fel, și noi visăm, lume de care- aparent- este nevoie și care se multiplică la fiecare nouă lectură; o lume hiperșablonată din care au dispărut cele mai mari orori, dar din cauza imperfecțiunii oamenilor și a lumii păstate sub control prin pastila de dimineață, au aparut altele, poate la fel de grave…
Impactul produs de carte este datorat și faptului că Jonas, privind spre dincolo, trage concluzia că noi trăim (din unele puncte de vedere) mai bine decât ei; fiind în căutare de nou, pornește spre lumea la care el râvnește, atras desigur de partea plină a paharului și de tentația salvării celuilalt într-un Altundeva pe care doar îl simte și despre care crede că poate fi atins. Și aici Jonas se comportă ca oamenii cu care sunt obișnuită: aceia care mereu vor altceva și nu sunt niciodată multumiți cu ceea ce au…deși, din multe puncte de vedere sunt Aleși…
Totuși, marele canion care ne desparte de ei este faptul că ei trăiesc într-un fel de dictatură care anulează diferițele, o autoritate pe care ei o resimt ca o normalitate dincolo de care nu există nimic sau există doar ”teama de a fi pus pe liber” sau disconfortul utilizării cuvântului inadecvat.
Interzicerea cărților mi se pare o brutalitate (e trist să ai doar niște cărți acceptate și care fixează reguli), iar griul care definește acea lume mă face să cred că nici nu ar putea savura aceleași lucruri ca și noi. Nici măcar nu sunt mai scutiti de durere sau de temeri decat noi… au momente de neliniste…
Cu siguranță, în orice sistem ar trăi, omul este tot om, este imperfect și în căutare de Altundeva…
Mitu Amilin Teodora (12 ani, Clubul ”Liber la literă…!- Școala Gimnazială ”Grigore Hagiu”- Tg. Bujor)
Comentarii recente