Dragă Dionis,
Îmi îngădui să sper că starea ta de spirit și planul existențial căruia îi aparții îți va permite accesul la această scrisoare. Eu însumi sunt limitat la a nu putea percepe în totalitate veridicitatea și însemnătatea evenimentelor la care ai participat. (Ar trebui să mă adresez și cu numele de „Dan”?) Revelația ta existențială îmi va fi probabil etern inaccesibilă, mă regăsesc, însă, în profunzimea gândurilor tale.
Aspirația cunoașterii transcendentului, descoperirea misterului existenței universale, a tainei genezei(O bruscă și sporadică apariție? O „facere” premeditată și atent cizelată?) și a semnificației existenței ne este irevocabil comună, atât mie și ție, cât și întregului neam omenesc. Cu toate acestea, poate împlinirea spirituală ar trebui să aparțină exclusiv planului uman interior, conform concepțiilor tale primordiale, care s-ar putea dovedi fiind adevărate. Ce este cu adevărat realitatea, dacă nu un amalgam complex de impresii provenite din partea fiecărui individ, o materializare a modului în care fiecare dintre noi interiorizează experiențele de zi cu zi?
Experiența mea de viață, într-adevăr, destul de limitată, mă îndrumă să te atenționez în legătură cu posibilele repercusiuni ale unei dorințe de cunoaștere nestăpânită. O cunoaștere existențială totală nu te va scuti de paradoxul și circularitatea destinate fiecărei vieți omenești… Nu asigură aceste particularități, oare, ocrotirea sufletului de tainele mistuitoare asupra cărora ființa umană nu poate exercita nicio influență?
În acest sens, îmi doresc să îți recomand romanul „Viață după viață” de Kate Atkinson. Subiectul cărții este centrat în jurul protagonistei Ursula Todd, o persoană cu un destin cu totul neobișnuit. Nașterile și morțile sale succesive asigură tensiunea și reprezintă firul narativ central al romanului, Ursula reluându-și viața de la capăt de fiecare dată când aceasta se sfârșește. Aceasta experimentează astfel fiecare rută posibilă a propriei vieți, trăind un obsedant sentiment de „déjà vu”. În ciuda superiorității condiției sale, Ursula este incapabilă să modifice ordinea etern schimbătoare a lumii dirijată de legile universale, influența sa fiind una limitată. Încercările sale de a devia fluxul unor evenimente de relevanță majoră sunt finalizate predominant într-o notă de ambiguitate a unui eșec incert. Deși călătoria Ursulei prin timp și spațiu este limitată de traiectoria propriei vieți, asemănarea dintre voi, Dionis, este una indubitabilă.
Aptitudinile Ursulei îi permit accesul la o cunoaștere mai profundă a vieții, în același mod în care înălțimea revelației tale te plasează într-un plan existențial iremediabil superior față de cel al experienței umane, de care eu rămân încătușat. Este posibil însă ca misterul universal suprem (a cuvintelor „lui Dumnezeu pe care el le-a rostit la facerea lumei”)să trebuiască să-ți rămână până și ție inaccesibil, așa cum și îngerul a fost privat de privilegiul de a fi zeu. Împlinirea și absolutul își găsesc adesea refugiul în cele mai insignifiante colțuri ale vieții și în cele mai lumești tendințe, precum sentimentul iubirii de semeni.
Cu toate acestea, alegerea îți aparține, iar scrisoarea mea are simplul rol de a-ți lărgi orizontul percepției. Toate gândurile bune îmi sunt îndreptate spre tine.
Cu drag,
Ștefana
Trifan Ștefana, cls. a XII – a, CNAM Dej
Comentarii recente