„Culoarea Sentimentelor”, Kathryn Stockett, editura „Univers”, anul 2011, traducători: Alin Fumurescu și Cristiana Vișan.
Revin cu o nouă recenzie, după o îndelungată absență – școala și activitățile extrașcolare mi-au ocupat mare parte din timp. Dar, mereu am găsit momente când să mă relaxez citind o carte, chiar dacă asta înseamnă un total de cinci ore dormite pe noapte.
Așa că, am ales să vorbesc despre romanul de debut al lui Kathryn Stockett, „Culoarea sentimentelor”, o carte care impresionează de la stilul de scriere, la personajele create. Cu o acțiune ce se desfășoară în anii ’60, într-un orășel din Mississippi, la prima vedere, nu am zice că se va întâmpla ceva special. Descoperim o lume bazată pe segregare: lumea albilor înstăriți și lumea servitoarelor de culoare, care cresc copiii albilor și le îngrijesc casele acestora. În viața acestor femei, abuzurile, amenințările și violențele emoționale și fizice reprezintă normalitatea, deși sunt conștiente că ceva nu este în regulă.
Dar aici intervine domnișoara Skeeter, o tânără scriitoare aspirantă, cu prea puține șanse de a se mărita „bine”. Observă totul dintr-un unghi cât se poate de neașteptat: tocmai din elita doamnelor albe. Viața servitoarelor nu îi este necunoscută, ea însăși are o poveste tristă cu una dintre ele. Dar cu Aibeleen, servitoarea celei mai bune prietene, poate vorbi fără rețineri. Află, astfel, o parte din poveștile neștiute ale servitoarelor de culoare. Așa îi vine ideea salvatoare pentru sine și pentru toate ajutoarele nevăzute din casele albilor. O carte ce conține douăsprezece interviuri necenzurate cu servitoare este ceea ce o poate trimite pe Skeeter departe de societatea toxică în care trăiește. O întâlnim, în acest fel, și pe Minny, cea mai talentată bucătăreasă din Jackson, care ascunde un secret tulbure.
Viața servitoarelor este dezvăluită în toate detaliile: de la creșterea copiilor albi ca și cum ar fi ai lor, la mușamalizarea faptelor culpabile. Femeile le-au trăit pe toate. Dar în viețile lui Skeeter, Aibeleen și Minny apar probleme. Va risca, oare, vreuna dintre ele să își piardă viața, slujba sau integritatea?
Diferențele dintre cele trei protagoniste nu se opresc aici. Romanul fiind scris din trei perspective diferite, vedem ușor modul cum fiecare se exprimă, gândește și simte. Adăugăm, bineînțeles, și experiența de viață, lucrurile din culise, care nu pot fi transpuse în cartea domnișoarei Skeeter.
Pot concluziona printr-un singur îndemn: cititi „Culoarea sentimentelor”. Este, cu siguranță, un roman care va rămâne în inimile voastre mult timp de acum încolo și care vă va bântui cu întrebări, uneori, fără răspuns. Oare noi am fi reacționat la fel în situația lor?
Evelyn Marina Urucu, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.
Comentarii recente