Dragii mei Poimâine și Vreodată,💖
Ținând cont că povestea voastră de dragoste învinge ca în cele mai vechi basme din borcanele cu amintiri ale doamnei Ieri, voi sunteți dintre persoanele care mă fac să cred în replica lui Tempus Întâiul: ”Toate la timpul lor!”
Trăind ca o umbră invizibilă din Negura Vremurilor lângă voi, am înțeles că poveștile au rol terapeutic.
Cartea leagă trecutul de prezent și de viitor, arătându-ne că viața e iubire, dor, bucurie, tristețe, ură… și încă o șansă.
Iubirea ca o floare a timpului și a pământului a reușit să o scoată pe cea mai bătrână doamnă- A fost odată- la revoluție și să te facă pe tine, Vreodată să reziști primejdiilor, dar, mai ales, dorului de Ea, de Poimâine.
Dragul meu filosof și draga mea visătoare,
voi îmi demonstrați că visele devin realitate,
că poezia există în toate,
că iubirea dăinuie și peste moarte…
Voi îmi demonstrați că se poate…
Întotdeauna…
Cândva…
Mai devreme…
Mai târziu…
Niciodată (sau NeverNever/ Never say never).
Niciodată- atât de plină de acel NICIODATĂ pe dinăuntru încât nu mai era ea sau nu mai putea- se pierduse în mlaștina puturoasă…
Povestea voastră încă respiră prin mine, dar va respira și prin ceilalți cititori de Mâine sau de Poimâine.
A voastră cititoare pentru totdeauna,
Ami
PS: Liber la literă !
Comentarii recente