cronica.jpg

Mocanu Denisa Elena, clasa a IX-a

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău

Cercul de lectură LecturAșii

Romanul „Cronica unei morți anunțate”, publicat în anul 1981, este o operă prin care Gabriel Garcia Marquez își dovedește, încă o dată, calitățile de povestitor, relatând felul în care a decurs ziua în care Santiago Nasar urma să fie ucis, la câțiva ani de la săvârșirea crimei. Autorul se transpune în pielea unui îndepărtat prieten al celui asasinat și reușește să rezume acest caz interesant, stârnit din dorința unor frați de a-și recâștiga onoarea familiei.

Mi s-a părut interesant, încă de la început, faptul că multe dintre personajele prezente știau de planurile gemenilor Pedro și Pablo Vicario de a-l omorî pe Santiago Nasar, însă nimeni nu a încercat să-l avertizeze. Cu toții au crezut că era imposibil ca acesta să nu fi fost atenționat. Locuitorii orașului nici nu au luat în considerare spusele gemenilor atunci când povesteau tuturor despre ceea ce urmau să facă, trăgând de timp deoarece erau nesiguri pe ei. Cu toții au crezut că cei doi glumesc, că nu vorbesc serios. Nimeni nu îi credea în stare să ucidă un om, mai ales cu cuțitul de tăiat porci, pe care l-au avut după ei pe tot parcursul zilei.

Multitudinea de perspective prin care este prezentată diegeza generează o oarecare confuzie. Fiecare percepea întâmplările diferit și se lăsau influențați de propriile păreri despre Santiago. În viziunea unor personaje, el era o persoană bună, dar majoritatea aveau o idee negativă despre el, considerând că “era leit tatăl său, un nemernic”.

Un detaliu pe care nu am putut să-l ignor a fost existența unei hârtii prin care Santiago Nasar era înștiințat de locul și momentul în care avea să moară. Acest bilet a fost descoperit mult prea târziu, în timpul cercetărilor privind decesul său. Mă întreb și în momentul de față ce s-ar fi întâmplat dacă în acea ultimă dimineață din viața sa Santiago ar fi găsit înștiințarea. Posibil să fi trăit în continuare? Sau dacă altcineva din casă l-ar fi găsit, bărbatul ar fi fost avertizat sau nu? Oricât de mult aș fi vrut să-mi fie lămurite aceste întrebări, cel mai probabil cartea aceasta nu ar mai fi avut vreun rost să fie scrisă, dacă nu ar fi fost prezentă o astfel de dramă specifică lui Marquez.

Cineva care n-a fost identificat niciodată vârâse pe sub poartă un plic cu o hârtie prin care Santiago Nasar era înștiințat că îl așteptau să-l omoare și, pe deasupra, i se dezvăluiau locul și motivele