„Crângul de alun” de Melissa Albert „Am mers în crângul de alun căci în minte-mi ardea un foc”
În vara aceasta am citit, printre altele, o carte plină de magie: „Crângul de alun” de Melissa Albert, ce spune. povestea a două vieți: a lui Alice și a mamei sale, Ella. Înainte de citi carteai, mi-a atras atenția pe coperta a patra următorul citat: „În parte basm întunecat, în parte horror psihologic, Crângul de alun este o poveste despre puterea imaginației de a da frâu liber cruzimii pe hotarul (de obicei) pașnic al realității.” (The Guardian). Cum nu sunt mare fan al acestui gen de literatură, am vrut s-o abandonez, însă ceva parcă mă împiedica s-o las, mai ales că începutul nu mă atrăgea: două ființe, mamă și fiică își petrec timpul fugind, (nu e clar de ce?), până la moartea bunicii. Ceva nu îmi era clar, așa că am reluat începutul și am înțeles că i-a prins bine fuga personajului nostru principal, Alice, pentru că are nevoie să o salveze pe mama sa și are de trecut prin câteva teste și asta o ajută să crească să se schimbe și să se descopere. Tot ce aduce această carte: întuneric, coșmaruri negre, caractere malefice din povești, toate acestea intră în realitatea noastră și crează haos: „Hinterlandul. Locul unde poveștile, cum să zic, se leagă între ele. Toate se petrec în același loc”. Greu de crezut că toate personajele malefice pot lua viață. Avem parte de o poveste despre puterea imaginației, unde totul este posibil. Alice își dorește să o cunoască pe bunica sa, însă află că ea locuiește pe tărâmul numit Crângul de Alun. Când dispare mama sa, Ella, trebuie să se gândească cum să o găsească. Cunoaște un băiat care îi deschide și mai mult lumea Hinterlandului și până la urmă se gândește cum să ajungă pe proprietatea bunicii sale, Althea, și să o găsească pe mama sa. Tot felul de creaturi îi bântuie pe Alice și Finch. Din ce ne dăm seama tot ce își dorește Alice să facă este să o găsească pe mama sa, să o cunoască pe Althea și să înțeleagă ce se întâmplă cu lumea sa, știind că este dată cu totul peste cap. Cum am menționat, Alice are de trecut anumite teste și pătrunde cât mai mult în lumea poveștilor. Dar serios acum, cui nu i-ar plăcea să treacă prin așa ceva măcar o dată? Dacă mă gândesc mai bine la lumea în care trăim acum… e mai bine, așa că rămânem la povești cu creaturi dubioase doar din cărți.
Crângul de alun este o carte magică, cu o poveste de neuitat despre o fată care își dorește să afle ce se întâmplă cu ea și cu lumea despre care știa că este simplă și cum ajunge să se lupte cu creaturi pentru a-și salva mama și a face cunoștință cu bunica sa. „Am clipit ca să alung pânzele de păianjen ale basmului . Asta nu era o carte, era viața . Trebuia să-mi revin in fire.” Cartea aceasta mi-a dat impresia că lumea reală uneori poate fi confundată cu lumea basmelor doar că diferă anumite „personaje” și faptul că această carte are o poveste emoționată, agitată, dar în același rând este și bizară o face să pară foarte interesantă și poate acesta este și succesul unei cărți. Damian Bianca Andreea Miruna clasa a 10-a, Colegiul Economic „ Virgil Madgearu”, Galați
Comentarii recente