Cărbunaru Maya, clasa a VI-a B, C.N. Traian
,,Colega mea de bancă”, o carte scrisă de Gally Lauteur, spune povestea unei fete pe nume Emilie, în clasa a VI-a, care nu credea în dragoste.
Când avea vârsta de un an, părinții ei au divorțat, urmând ca ea să stea cu tatăl și în weekenduri la mama sa. Cu timpul, mama ei a cunoscut pe cineva, s-a recăsătorit și a mai făcut un copil, o fetiță pe nume Celia. Emilie nu a iubit-o la început pe sora ei, dar nici nu a urât-o. Nu voia ca aceasta să-i fure mama și viața –deși o făcea. Până într-o zi, când Celia a spus primul ei cuvânt. Acesta a fost numele ei, Emilie. De atunci Emilie a început să-și adore sora. Pentru prima data cineva se gândise întâi la ea.
Prima iubire a lui Emilie a fost așadar sora ei, Celia- așa cum am explicat mai sus. A doua a fost cea mai bună prietenă a ei, Mounia. S-au cunoscut la creșă și de atunci erau de nedespărțit. Erau cele mai bune prietene și făceau totul împreună, deși aveau idei destul de diferite, mai ales cu privire la ,,dragoste”. Mounia avea o viziune ideală asupra acestui sentiment, pe când Emilie nu credea în viziunea prietenei ei.
Era o zi ploioasă din școala primară. Ar fi fost o zi obișnuită de școală –cât de obișnuită putea fi o zi de școală- dacă nu ar fi apărut Julitte, noua colegă de clasă a fetelor – și a treia iubire a lui Emilie. Se poate spune că a fost dragoste la prima vedere. Cele trei fete au devenit imediat prietene de nedespărțit. Însă viața nu rămâne perfectă la nesfârșit pentru că atunci nu s-ar mai numi viață. Așa că viața lovește acolo unde pe Emilie o doare mai tare, în tatăl ei.
Emilie își iubea tatăl la nebunie. Erau ei doi împotriva lumii – ea petrecându-și cel mai mult timp la casa tatălui ei. Totul se schimbă însă când apare Jane, noua iubită a tatălui ei. Adevărul este că nimic nu s-a schimbat, însă deja trebuia să împartă iubirea mamei ei cu Celia. Nu voia să o împartă și pe a tatălui ei cu Jane. Însă ce putea face!? Tatăl ei era fericit, nu se putea opune.
Uneori viața se unește cu destinul și îți face o glumă proastă. Ei bine, așa i s-a întâmplat fetei. De parcă situația cu tatălei nu era de ajuns, anul acesta școlar nu mai era în clasă cu Mounia. Orele erau deja suficient de plictisitoare, acum trebuia să reziste fără prietena ei de o viață!? Totuși, puteau să împartă pauzele. Măcar o mai avea pe Julitte. Oare?
Ce fac viața și destinul când se plictisesc? Atrag universul de partea lor, mai exact împotriva ta. Și cum încă ! Folosindu-se de arma pe care Emilie o urăște cel mai mult- ,,iubirea”. Când dragostea intră în joc, totul devine complicat. Acest sentiment oribil este posibil să o fure pe Juliette. Emilie crede că aceasta s-a îndrăgostit și de teamă să nu-și piardă ultima „iubire”, face tot posibilul să oprească acest lucru –cam egoist, dar puteți să o condamnați? Problema este că să te pui cu dragostea – care mai este susținută de viață, destin și univers- este pură prostie. O altă problemă este că lui Emilie nu-i pasă. Ar face tot posibilul ca să nu-și piardă prietena. Dar chiar dacă pare că totul este împotriva ta, aceste „forțe supranaturale” îți rezervă un final fericit.
În „lupta” ei, Emilie este păcălită și pică în plasa dragostei. Finalul este fericit fiindcă Emilie se îndrăgostește de băiatul pe care încerca să-l țină departe de Julitte – nu vă faceți griji nici pentru aceasta, deoarece și-a găsit „prințul” ei.
Am omis niște detalii doar pentru a vă face mai curioși și ca să încercați să intrați în lumea acestei cărți- „Colega mea de bancă”, scrisă de Gally Lauteur, cu o transpunere din autor în personaj, de apreciat. Veți fi purtați pe aripile unei povești în care „adolescenții” descoperă dragostea și acceptă schimbările.
Comentarii recente