fram.jpgClara are 11 ani și este sensibilă la ”chinurile animalelor, la suferința de a te adapta la nou, la întâmplările uluitoare. Cartea, roman, are ca temă aventura și mi-a plăcut faptul că este o carte sensibilă. Chiar nu îmi displace nimic din ea, pentru că eu l-am îndrăgit pe Fram, care a trecut prin atâtea ghinioane. Nu aș fi schimbat nimic, dacă eram în locul autorului, pentru că fiecare minut de tristețe înseamnă un câștig sufletesc, într-un sens anume.

Fram era un urs polar care făcea parte din menajeria circului Struțki. Acesta era vedeta circului, motivul pentru care circarii încasau mereu bani frumoși.

Dar el se gândea mereu la casa lui, la ghețurile polare și, de aceea, era trist, totul culminând cu o zi în care nu a mai vrut să urce pe scenă să își facă numărul. Directorul circului, o persoană rece și fără inimă, a hotărât totuși să îl trimită pe Fram înapoi la Polul Nord, în ciuda fanilor supărați și dezamăgiți. După un drum lung, ursul ajunge înapoi acasă, unde nu se adaptează și nici nu își face prieteni. Ceilalți urși polari se speriau când Fram îi saluta și fugeau de el.

A stat câteva luni așa și, fiind mereu singur, a început să i se facă dor de viața de la circ. A început chiar să repete numărul său special de la circ.

Într-o bună zi, plimbându-se, el a găsit doi vânători înghețați din cauza viscolului. Aceștia erau de pe vaporul care îl adusese pe Fram la Pol și deci a putut să îi recunoască după miros. Tocmai de aceea i-a încălzit cu blana lui și i-a condus la adăpostul lui. Vânătorii s-au întors cu Fram la coliba lor. Când a sosit corabia care trebuia să-i preia, Fram a urcat singur în barcă, dorind să ajungă înapoi la circ. Cartea e plină de învățăminte: nu tot ce visăm e mai frumos decât ce avem, alții pot să ne accepte cu greu, apoi nu cred că e ideal ceva, undeva, dar e important să