„CIULEANDRA”, de Liviu Rebreanu – Recenzie

CIULEANDRA, de Liviu Rebreanu

• Recenzie –

 

 

Ciuleandra este un roman psihologic, axându-se, prin metoda detaliului, asupra evoluției psihicului personajului principal, Puiu Faranga. Romanul are un incipit anormal și brusc, introducând lectorul într-un mod direct în lumea creată de Liviu Rebreanu.

Partea ce m-a fascinat și care m-a făcut să citesc romanul cu un interes sporit a fost psihologia de la baza acestuia. Autorul detaliază și pune accent pe fiecare eveniment, întocmai pentru a sublinia interesul său pentru studierea psihicului uman. Scopul lucrării este de a ajuta lectorul să înțeleagă mai bine cum funcționează creierul uman, reușind cu brio acest lucru.

La începutul lecturii m-am simțit contrariată, nu înțelegeam ce se întâmplă din cauza începutului abrupt al romanului, însă, cu cât înaintam, am început să dezvolt un interes pentru povestea protagonistului și curiozitate pentru a afla ce l-a îndemnat să recurgă la gestul său. Am fost cu adevărat intrigată la apariția teoriei cu numerele 13 și 31, Puiu fiind un om superstițios. Cele două numere despre care se spune că sunt pline de ghinion m-au făcut să mă gândesc la modul cum paranoia poate scoate la iveală amănunte atât de nesemnificative, dar care se transformă chiar într-un motiv de crimă.

Cu toate că nu sunt deloc o împătimită a descrioerii, găsind-o destul de plictisitoare, stilul autorului de a descrie evenimentele în detaliu m-a acaparat, deoarece știam că fiecare cuvânt este o piesă de puzzle al unui fir narativ complex, fascinându-mă naturalețea cuvintelor folosite. Din roman am înțeles cât de complexă și cât de complicată poate fi mintea umană și cum un om poate decădea într-o manieră îngrijorătoare, într-un timp relativ scurt. De asemenea, am înțeles cum personalitatea, instinctele și, poate chiar destinul, ne împing să facem lucruri necugetate, pe care mai târziu le regretăm cu amăraciune.

Cu siguranță, punctul forte al romanului este psihologia care stă la baza acesteia, dar și analogia ingenioasă a dansului/jocului Ciuleandra, cu drumul pe care îl ia Puiu Faranga spre nebunie, dansul fiind jocul dezlănțuirii, în care dansatorii se lasă pierduți în mrejele alerte ale melodiei. Textul poate fi definit prin sintagma „impredictibilitatea omului”, deoarece romanul creionează faptul că niciodată nu se cunoaște ceea ce se află în interiorul unei ființe aparent inofensive, niciodată nu ne cunoaștem în totalitate și din această cauză trebuie să avem întotdeauna control asupra noastră și a pornirilor noastre.

Ciuleandra reprezintă un dans al dezlănțuirii, al nebuniei și al destinului, acesta fiind o analogie și cu drumul pe care îl parcurge protagonistul către ultimul său stagiu al nebuniei.

 

 

 

 

 

 

ANDREEA CIUCĂ

Clasa a XI-a

C. N. “Mircea cel Bătrân”, Rm. Vâlcea

Coordonator, prof. dr. GEANINA OPREA