Cititorul din peșteră, de Rui Zink

În vara aceasta, am citit câteva cărți, printre care și „Cititorul din peșteră” de Rui Zink.

M-a impresionat mult faptul că deși este o carte mică, cu pagini puține, te captivează și te duce în lumea cărților, lucru care mie, personal,  îmi place cel mai mult. O poți citi în câteva ore, nu îți          trebuie mult timp și te asigur că nu vei regreta!

În carte este vorba despre un băiat,  căuia, i-au divorțat părinții și trăia din furat. Prin mai multe circumstanțe, pe care te las să le descoperi … , ajunge pe  un vas, Aici, unul dintre marinari îi spune că se îndreaptă spre o insulă unde locuiește un monstru cititor pe care vor să-l captureze. Astfel, după foarte scurt timp, băiatul se trezește lângă monstrul numit Anibalector. Era plin de oase și cărți în peștera lui. Băiatul a făcut un pact cu monstrul: pentru a nu fi omorât, trebuia  să discute cu el și să citească multe cărți.

Băiatul s-a regăsit pe el citind și descoperind o sumedenie de povești. Și, ce credeți? cei

doi s-au împrietenit? Doar citind romanul veți putea răspunde la întrebare.

Povestea nu este neapărat despre un băiat, un animal și restul lumii, ci dimpotrivă, despre societatea care joacă rolul negativ. Din punctul meu de vedere, autorul a dorit să evidențieze faptul că numărul cititorilor a început să scadă, iar tinerii sunt mai atrași de telefoane, tablete și televizor, uitând de magia și bucuria cărților. A dorit să evidențieze importanța lecturii în viața de zi cu zi.

Mi-a plăcut mult schimbarea băiatului,  după ce a intrat în lumea cărților, demonstrând importanța cărților, care ne ajută să  ne maturizăm și să ne schimbăm.

În opinia mea, „Cititorul din peșteră” este o lectură, care nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă, o lectură profundă, care merită citită de cât mai mulți cititori. O  recomand tuturor și sunt sigură că își va pune amprenta asupra voastră, ori prin prisma personajelor pe care autorul le-a conturat atât de complex, ori prin intermediul întregii povești, presărată cu  multe vorbe de duh. Vă las câteva citate care mi-au atras atenția:

– „O carte e o casă cu multe uși”

-„O carte ne cere să mergem noi la ea”

-„Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gura-cască”

-„Cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi limba cărții”

Popa Maya, clasa a VII-a C

Șc. Gim.  Nr. 11, Oradea