„Dacă orice putea fi o carte, nu exista limită pentru câte puteai să înveți, cu condiția să știi ce să cauți. Pietrele netede de râu răspândite pe covorul de mușchi. Liniile trasate pe nisip. Sau zgâriate pe o latură a unui buștean căzut, pe jumătate acoperite de rămurele și frunze moarte. «Asta este o carte»“.
Închipuiți-vă o lume în care am fi înconjurați de litere imaginare: copacii ar fi plini de mesaje, în apă s-ar zări caractere tremurânde, norii ar fi cusuți cu majuscule, iar stelele ar povesti trecutul, prezentul și viitorul. Însă cel mai bine inscripționat ar fi omul însuși, care poartă în sine, în experiența sa trăită și cea viitoare, o întreagă poveste. În acea lume, fiecare ar ști orice secret al pământului. Aceasta este ideea de organizare a societății din Kelanna, universul imaginat de Traci Chee, în romanul „Cititoarea”. Dar nu oricine poate ajunge cititor al semnelor lumii. Trebuie să te naști cu acest har. Orfana Sefia este unul dintre puținii privilegiați ai revelării tainelor nepătrunse. Aceasta descoperă întâmplător că este o „cititoare”, atunci când pierde protecția experimentatei Nin, alături de care hoinărea prin lume. Astfel, motivată de salvarea mătușii Nin, pornește într-o călătorie, de-a lungul căreia face cunoștință cu pericole, aliați și dușmani, locuri fabuloase și mistere, află ce e moartea, însă și ce este iubirea. De-a lungul drumului anevoios, Sefia deprinde singură să descifreze semnele ciudate ale Cărții – unica moștenire de la părinți – și ajunge să se cunoască mai bine pe sine. În ceea ce privește aspectul textului, am remarcat că în partea de jos a unora dintre pagini se odihnesc niște cuvine spălăcite, cu litere stilizate. La început nu le-am dat prea mare importanță, însă pe parcursul lecturii m-am întrebat cu ce scop fuseseră așezate acolo. Așa că le-am recitit pe rând, de la începutul până unde ajunsesem, în ordine și, spre marea mea surprinderea, cuvintele se legau într-o propoziție: „ Asta este o carte și cartea-i o lume și cuvântu-i sămânța ce sensul ascunde.” Cartea este presărată cu multe astfel de pasaje incitante care trebuie recompuse, ca un puzzle. Astfel, cititorul este mereu alert, pătruns în poveste și totodată aplecat deasupra ei, în căutarea indiciilor grafice. Cu ce am rămas din această carte? Am învățat că a fi cititor înseamnă mult mai mult decât a parcurge rânduri, că viața se poate schimba când ți se pare mai rutinată, că a fi special vine la pachet cu un topping de riscuri, dar și că succesul unei cărți ține și de forma atractivă în care este îmbrăcată povestea.
Andrada Trempe, clasa a 7-a,Școala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea
Comentarii recente