Această carte o urmărește pe Masumeh, o tânără iraniană care, inițial plină de viață și de dorința de a studia, crește și se transformă într-o femeie puternică, cultă și independetă, care sfidează percepțiile societății privind femeile.
Masumeh provine dintr-o familie tradițională, numeroasă, în care atât mama cât și frații săi o disprețuiesc pentru simplul fapt că este inteligentă, frumoasă și frecventează școala, spre deosebire de cei trei băieți care au fost nevoiți să-și întrerupă studiile, deoarece nu făceau față. Singurul ei sprijin și singurul care o iubește cu adevărat este Agha Jun, tatăl ei, un om simplu, muncitor și cu o inimă mare. Nenorocirea o lovește pe Masumeh în mometul în care frații ei desoperă „idila” dintre ea și Saied, un tânăr student la Facultatea de Farmacie. Deși aceștia o acuză de faptul că a pătat onoarea familiei și a tatălui lor prin această presupusă relație, cei doi s-au rezumat doar la niște priviri aruncate pe furiș și saluturi timide. Prin aceste mici gesturi, iubirea pentru celălat creștea pe zi ce trece. Cum era de așteptat, celor doi nu li se acordă nici o șansă, Masumeh este căsătorită cu forța cu Hamid, un bărbat ales de familie pe care-l cunoaște doar în ziua nunții, iar Saied este atacat de frații fetei și nevoit să părăsească orașul. Parvaneh, singura ei prietenă și confidentă, este și ea considerată vinovată de „rușinea” adusă de Masumeh. Părăsește la rândul ei orașul alături de familia sa, după numeroase certuri cu frații fetei.
Inițial, Hamid pare soțul perfect. O incurajează să-și continue studiile, să renunțe la hijab și să-și exprime părerile, oferindu-i o libertate cu care nu era obișnuită. Era un bărbat cult, înțelegător, cu viziuni mari și adept al comunicării în familie. Treptat, după ce ajung să se cunoască, Masumeh descoperă că și el, la rândul lui a fost obligat să se căsătorească de către familie, care considera că era timpul să-și întemeieze și el o familie a lui, și să petreacă mai mult timp acasă, departe de prietenii săi. Cu timpul, apar și problemele în acestă familie aparent perfectă. Deși ea spera ca venirea pe lume a celor trei copii ai lor să-i lege mai mult, dimpotrivă, chiar îi îndepărtează. Hamid lipsește tot mai mult și mai des de acasă. Masumeh este tot mai singură, tot mai tristă. Ce e mai rău, apare odată cu dipariția lui. Singurătate, umilințe, neajunsuri, sunt încercări prin care eroina trece cu fruntea sus. Nu acceptă mila sau ajutorul celorlalți. Se descurcă singură și face o treabă minunată. Le asigură copiilor tot ceea este necesar, muncind și, simultan frecventând facultatea. Viața îi dă lovitură după lovitură. După moartea lui Hamid, urmează cea a socrului, iar mai apoi cea a lui Agha Jun, care lasă urme adânci în sufletul lui Masumeh.
Copiii cresc, întemeindu-și propeiile familii, iar odată cu plecarea lor, Masumeh se simte tot mai singură. Se întreabă dacă marea ei iubire, Saied, își mai amintește de ea. Dacă a iubit-o și el la fel de mult pe cât l-a iubit ea. L-a păstrat undeva adânc în sufletul ei, scoțându-l la suprafață când îi era mai greu. Acesta apare din nou în viața ei, amintindu-i de iubirea adolescentină și oferindu-i șansa de a fi fericită. De a se bucura de viață alături de cel pe care l-a iubit tot timpul, de a fi împlinită, de a fi Masumeh cea de acum câteva decenii. Din păcate însă, soarta îi este iarăși potrivnică. Copiii săi nu sunt de acord ca ea să-și refacă viața, invocându-l pe tatăl lor, amintirea acestuia și tradiția societății. Masumeh renunță încă o dată la propria fericire. Ne arată încă o dată câte este dispusă o mamă, o femeie, să facă. Că pentru ea, propria fericire este văzută de proprii copii ca ceva mai puțin important, ceva care le-ar trăda amintirea tatălui, ceva cu care le-ar fi rușine. Acestă fericire a ei ar fi văzută de societate ca ceva murdar, ca un păcat. Dar până la urmă, la câte este un om dispus să renunțe din teamă de a fi judecat de ceilalți? Cât este de nedreaptă soarta? De câte sacrificii este nevoie pentru a avea parte de o porție de fericire? Parinoush Sainee ne arată cât suntem de norocoși că nu trăim într-o astfel de lume, în care societatea și percepțiile celorlalți ne îngrădesc fericirea și ne influențează orice decizie.
Oltman Miriam
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente