Elif Shafak este una dintre autoarele care nu dezamăgește niciodată, pentru că scrie într-un fel unic, care te face să nu mai vrei să lași cartea din mână. Scrie despre puterea și sacrificiile femeii musulmane într-o societate contemporană, aflată la granița dintre Orientul conservator și Occidentul modern, despre relația omului cu divinitatea, despre dragoste, temeri, confuzie, oameni aflați în căutarea unui sens sau despre puterea cuvintelor și a educației.

„Cele trei fiice ale Evei”este o explorare intrigantă prin religie, credință, tradiții și modernitate, care urmărește destinul a trei vechi prietene. Eroinele au opinii distincte şi personalităţi puternice, construite atent.  Peri, personajul nostru central, este cea care a crescut între o mamă religioasă și un tată liberal, purtând cu ea contradicțiile și conflictele celor două extreme.

Acțiunea alternează între trecut și prezent, capitolele jonglând prin copilăria strictă petrecută în Istanbul, anii studenției la Oxford și viața de acum a lui Peri – soție, casnică și mamă a trei copii.

„Când mă uit la tine, văd o intelectuală orientală tipică în devenire”, zicea el. „Îndrăgostită de Europa, în dezacord cu rădăcinile ei.” De ce rădăcinile erau atât de prețuite în comparație cu ramurile sau frunzele, Peri nu înțelesese niciodată. Copacii aveau o grămadă de lăstari și filamente care se întindeau zilnic în toate direcțiile, dedesubtul și deasupra vechilor straturi de pământ. Dacă nici rădăcinile nu voiau să stea într-un loc, de ce să aștepți imposibilul de la oameni?

Trecutul spune povestea unei fete copleșite de neputință și frici, în încercarea de a găsi echilibrul pe care nu l-a cunoscut niciodată. El devine o meditație cu privire la natura incertitudinii, a conflictului și a înțelegerii. Astfel, Elif Shafak încearcă să le ofere personajelor sale puterea și încrederea în propriile valori, pe teritoriul dualist al Turciei.

În multe părți ale lumii, erai ce spuneai și făceai și, de asemenea, ce citeai; în Turcia, ca în toate țările chinuite de probleme de identitate, erai în primul rând ce respingeai.

Istoria, personajele și problemele atinse fac din această carte o creație desăvârșită, un roman de referință al secolului în care trăim și a ceea ce înseamnă femeia în lumea islamică de astăzi.

Cuvintele nu stau niciodată în loc. Viața are forma unui cerc, și fiecare punct de pe circumferința lui se alfă la distanță egală de centru – fie că îl numești Dumnezeu sau altcumva.

Theodora Ladaru, clasa a XI-a, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău