Țineți minte o frază? Sigur că o să o țineți minte, pentru că s-ar putea să fie utilă, mpcar când o să aveți o zi grea la matematică: „Mie, culmea culmilor mi se pare că trebuie să rezolv tot felul de probleme și de ecuații despre care nu cred că or să îmi fie de folos vreodată. Că doar nu n-o să mă fac matematiciană!’’
Cartea a primit Mențiunea specială a juriului la Concursul de manuscrise Polirom Junior, ediția 2018. Îmi vine mai greu să înțeleg de ce. Cartea a fost amuzantă, dar nu am înțeles nimic. Adică, nu știu cum să spun, am înțeles cuvintele, am înțeles cam ce ar trebui să se întâmple cu personajele, dar nu am înțeles ce este această carte, care e șpilul din spatele construcției, dacă este un vis, sau dacă lucrurile se întâmplă așa (în sensul unei povești fără coordonată temporală bine structurată)… Dacă este un joc pe calculator. Dacă este plasată într-o alta lume/dimensiune… distopie? Mie mi s-a părut un pic nebună cartea asta. Mai e de lucrat la coordonatele spațio-temporale, zic eu, pentru că autoarea a lăsat prea multe puncte de suspensie la acest aspect. Mie, cititor fiind, nu îmi place să decid sau, mai rău, să rămână atât de ambiguu totul. Firul narativ este un fel de copiere după „Alice în țara minunilor”, dar mult mai ciudată. Cred că titlul ăsta a fost ales ca să aibă marketing bun, căci copiilor le plac dragonii.
Cartea începe cu viața unei fetițe care nu își înțelege părinții. Aceștia o întreabă dacă vrea să se joace la calculator, iar ea le spune că nu vrea și că vrea să vadă niște știri. Noaptea, fetița nu poate să doarma și a văzut cum a venit un vânt, iar părinții ei au dispărut. S-a întâlnit prima dată cu Cavalerul (la final s-a dovedit că acesta era Mugur – băiatul care își dorea să devină cavaler), apoi s-a întâlnit cu dragonul Smoc Gălbui. Fetița a plecat împreună cu cei doi să își caute părinții, dar Smoc Gălbui le-a propus ca el și cavalerul să meargă pe o partea a drumului, iar fetița pe cealaltă.
De aici, firul întâmplărilor seamănă mai degrabă cu un joc video: fetița a mers foarte mult și a obosit; a trecut pe lângă o poiată de găini și găina i-a spus că are un loc liber în care se poate odihni. Apoi, la un han l-a găsit pe prietenul ei, care nu mai știa cine este și spăla un pahar. Pentru a găsi ieșirea spre casă, fata a început să primească indicii. Și așa a ajuns să vorbească cu un pește care vedea totul invers, apoi cu un copac, apoi cu un măgar care avea mâini și care era regele animalelor. Apoi a fost foarte trăsnit când a vorbit cu un aligator care își spăla picioarele într-un lighean. Apoi a vorbit cu un porc spinos care stătea în fața casei lui, fără să intre, pentru că el aștepta să se întoarcă acasă (bizar!). Apoi fata a urmărit o barză și, pe coridor, a fost luată de un trol care a ținut-o prizonieră alături de prietenii ei într-un palat. Niciunul dintre ei nu își amintea de unde veneau și cine sunt. Apoi a observat niște statui ce arătau ca ei, dar mult mai rău. Au reușit să fugă de statui cu norul și au început să caute drumul către casa. Au vorbit cu un sac și au descoperit cuvintele magice „Bună ziua”, „Bună seara”.
Până la urmă, s-au întors la castelul păzit de troli unde au fost atacați și au ajuns acasă la un trol. Aici a descoperit că trolii sunt părinții ei, doar că statuile de piatră i-au pus pe părinți să se deghizeze. Apoi a venit din nou Smoc Gălbui și au zburat acasă…
Romanul seamănă cu „Alice în țara minunilor” și cu „Războiul solomonarilor”, dar „Războiul solomonarilor” a fost mult mai frumoasă, firul poveștii a fost mult mai îngrijit și fiecare detaliu era plasat astfel încât să observi și să îți explici legătura din carte. În cartea asta am facut-o lată, că nu am înțeles ceva: toate acestea se întâmplă în visul fetei? E o alegorie, ca la fabule, ca să învățăm că nu trebuie să ne pierdem mult timp pe calculator? Sunt întâmplări ale unui roman distopic sau ale unui basm-roman? Personajele par să fie amestecate la întâmplare din tot felul de povești și de jocuri video pentru copii, acesta fiind primul defect pentru care nu recomand cartea. Defectul 2 – a copiat „Alice în țara minunilor” ca atmosferă și fel de a „încâlci” lucrurile. Defectul 3 – niciun capitol nu seamănă cu celălalt, legătura, trecerea între ele e șubredă. Și cred că sunt furate mai multe idei din alte cărți.
Comentarii recente