24iunie_IMPARTASITI_POVESTILE

Verificând  postările din grupul de pe Facebook, am descoperit una din 24 iunie. Se referea la o altfel de revizuire a povestirilor. Chiar dacă s-a încheiat înscrierea pentru secțiunea digiscriere din anul acesta, ideea  este bună de aplicat în viitor.

Iată ce ne spunea Ch. Temple, profesor și autor de cărți pentru copii, la atelierele căruia am participat acum vreo 10 ani: „A împărtăși o poveste cu alții si a observa  reacțiile lor este un mod nemaipomenit de a vă îmbunătăți munca individuală și mai ales de a va redefini calitățile. Gândiți-vă la rezultatele unei astfel de împărtășiri. Niciunul dintre noi nu poate ști ce gândeste celălalt, știm însă că o idee sau o imagine nu pot fi transmise cu exactitate altei persoane. Sugestiile autorului trebuie așadar prelucrate de catre cititor (Rosenblatt, 1976). Scopul acestei împărtășiri nu este de a afla dacă publicul apreciază sau nu munca voastră si nici de a-l face să vă dea sfaturi cu privire la felul în care să scrieti. Scopul este să aflați, pur si simplu, ce reacții stârnesc cuvintele voastre publicului.

Pun aici o povestire  primită pentru concurs. Vă invit să o citiți și să vă gândiți la ce ati simțit în timpul lecturii, la ce v-ati gandit pe parcursul desfașurării povestirii, ce întrebări ați vrea să-i puneți autorului.ana.png

Select photo, #sunnyday, post. Z

KYLIE Z

O fată cu șuvițe aurii ca niște raze de soare, ochii de un albastru pătrunzător mărginiți de niște gene lungi, cu fața sclipitoare și corpul zvelt, dar totuși Kylie nu este perfectă. Hai să vă povestesc de ce!

Era o zi normală de vineri, clopoțelul de ora unsprezece sună, iar Kylie și prietenele ei ieșiră pe hol, îndreptându-se spre cantina liceului. Fata își luă telefonul, urmărind ce s-a mai întâmplat cu postarea ei de dimineață. Prietenele ei fuseseră confuze când fața lui Kylie începuse să radieze de fericire, și doar în câteva momente se auzi ,,Iiiiiiiiii! O mie de like-uri!!!’’. Madison, regina internetului, care se nimerise să treacă pe acolo, fu copleșită de invidie și, cu o reacție spontană, zise:

— Te provoc la un concurs de like-uri! Dacă nu îți e frică…

—  Dacă îți place să pierzi! se indignă Kylie.

Ăsta era startul pentru toată nebunia… Competiția începu și avea să fie competiția anului. Ba una o întrecea pe cealaltă, ba invers, story-uri peste story-uri, zeci sau sute de poze postate, cu toate locurile și ideile existente la momentul respectiv. Începu să nu mai fie totul doar despre like-uri, era ceva mai mult. Niciuna nu avea de gând să renunțe. Se formară două echipe: Echipa Kylie și Echipa Madison. În momentul acela nu era nimic mai important pentru Kylie decât postările și like-urile.

Într-o zi cum fuseseră toate în ultimele trei săptămâni, adică fugind după follow-eri, like-uri și comentarii, Kylie ieșise pe un câmp încântător. Doar pentru poze. Nu vă agitați! Cel puțin ieșise în natură… Telefonul fetei bârâi, primise o notificare. Nu părea să fie ceva special, făcuse așa toate săptămânile acestea, dar acum era altceva: notificarea care avea să schimbe multe. Kylie deschise telefonul și începu să citească mesajul. La început apăru un mic zâmbet pe fața ei, dar într-o clipă începu să sară și să cânte de fericire. Urma să primească câte like-uri și follow-uri își dorea. Toate astea doar pentru un mic preț, sau așa credea la momentul acela: sufletul, nimic mai mult. Degetele delicate ale fetei atinseră butonul pe care scria cu un verde aprins ,,ACCEPT”. Fata nu băgă de seamă ce tocmai făcuse, intrase prea tare în atmosfera de concurs. Tot ce simțea era dulcea victorie ce avea să vină după umilirea reginei internetului sau mai bine spus, fosta regină a internetului.

Nu fu greu de observat că de la acea atingere, în sufletul ei începură să încolțească niște firicele ca de metal ce îi aduceau în inima ei o răcoare inexplicabilă ce avea să devină un ger cumplit. Legătura prea strânsă cu device-urile din jurul ei parcă o orbiseră. Prietenele ei, arătându-se încântate de succesul ei și fiind foarte implicate, îi trimiteau mesaje, încurajări și sugestii pentru poze, dar fata, cu o inimă de gheață, nu putea decât să dea seen (se uita la mesaje, dar nu răspundea). Nedumerirea lor se transformă, la început, într-un fel de furie, criticând prietenia lor de o viață. Kylie devenea tot mai izolată, iar înfumurarea ei o priva de aprecierea prietenelor. Fetele, văzând ca prietena lor nu avea nicio remușcare, începură să se îngrijoreze. Cum avea ca o prietenie de atâția ani să se piardă în doar câteva zile? În zadar au fost toate încercările de a o ajuta. Mesajele parcă nu aveau conținut, rugămințile parcă nu erau auzite, iar pozitivitatea era respinsă.

Nu știu cum s-a întamplat, dar într-una din zile, tolănită în fotoliul ei galben tip puf, cu luminile colarate ale ledurilor reflectate pe hainele ei roz deschis, scroll-ând prin galeria ei după o poză numai bună de postat, atinse, condusă parcă de mâna destinului, un filmuleț… Râsetele răsunau în cameră, glasuri cunoscute îi ajunseră în sfârșit la urechi, ochii îi sclipeau uitându-se cu atenție la acea noapte de Netflix and chill, iar atunci… Kylie își aminti de prietenele ei! Postă filmulețul cu descrierea: „Învață să apreciezi ce primești și nu aștepta să primești ceea ce vrei’’.  Acesta a fost momentul când reuși să scape din lumea virtuală.

Având mai multe like-uri și vizualizări decât orice altă postare din acest concurs, contul ei  primi verified pe Instagram, iar acest lucru s-a împlinit datorită prietenelor ei, care, de altfel, fuseseră în spatele întregului succes al fetei. După ce află toate cele făcute de prietenele ei, realiză ca acea notificare nu influențase cu nimic concursul, și că totul fusese doar în mintea ei.

A doua zi, acolo unde începuse totul, adică pe holul spre cantină, Madison supărată din cale afară, se răsti:

— Ai reușit să mă învingi! Ești mulțumită?!

—  Nu am nevoie de un titlu să îmi spună cine sunt, am persoane minunate lângă mine, spuse Kylie arătând spre prietenele ei. Acum am învățat să fac diferența dintre virtual și real, iar dacă vrei să înțelegi și tu urmărește acest filmuleț:

https://www.youtube.com/watch?v=EhZKJDrZsRY.

Acum, citiți-vă povestea cu voce tare în fața unui grup de prieteni. Pot să fie și părinții, bunicii, frații sau surorile. Nu vă opriți din lectură, nu explicați nimic, dar ridicați din când în când ochii și observați-le reacția. S-ar putea deja ca pe parcursul lecturii să sesizați voi înșivă anumite aspecte care ar trebui schimbate. Provocați-i să vă pună întrebări, să-și spună părerea. Veți fi uimiți câte lucruri veți afla despre propria poveste, chiar și atunci când vă laudă excesiv.

Și scriitorii profesioniști au nevoie să audă părerea sinceră a altora. Când eram de vârsta voastră în școli și în facultățile de litere mai funcționau cenacluri. Acum locul lor este luat de grupurile de oameni cu aceleași preocupări de pe rețelele sociale. Sunt frecventate mai ales de aspiranți la cariera de scriitor care visează să-și vadă cartea tipărită.

Cunoașteți cărțile Simonei Antonescu. Cei mai mici, mai ales pe cele din seria „Istoria povestită copiilor”, mulți dintre cei mari au citit Fotograful Curții Regale sau Hanul lui Manuc. Nu știu  însă câți dintre voi știu că Simona Antonescu este chimistă și, deși era atrasă de scris încă din liceu, a debutat după 40 de ani. Iar când a început să scrie a avut susținerea unui astfel de grup.

https://www.buzzsprout.com/248610/2768233?fbclid=IwAR2tfw8iU8jTXOGNNxzaC_O2PmkjpdKVOBUDPJFWD1ieiCGw27AFsLCoE6E

 

 

 

 

 

22 iunie. REVIZUIRI

colaj_carti.png

  1. POVESTIRI DINTR-UN RUCSAC

Atunci când am vorbit despre cum ati putea scrie,  am folosit metafora ridicării unei case. La fel ca arhitecții, înainte de a vă înălța construcția v-ați făcut un plan, apoi v-ați pregătit materialele și ați săpat fundația, ați ridicat zidurile, ați montat instalațiile, ascunzând în ziduri țevile și cablurile și ați încheiat cu tencuiala și zugrăvitul. Nu v-ați mutat încă. I-ați deschis larg geamurile casei voastre și ați lăsat să se usuce vopseaua și lacul de parchet. Cu alte cuvinte, ați lăsat-o un timp să fie singură și să respire în voie. Au trecut 12 zile, acum însă e timpul să vă întoarceți la ea, să o priviți de departe și de aproape,  pe  din afară și pe  dinăuntru, să luați la rând toate camerele, să vedeți dacă nu s-a defectat un robinet, dacă nu s-a cojit într-o încăpere vopseaua, dacă nu  este nevoie să introduce un detaliu.

Începem.  primul pas e cel în care citești povestirea de la cap la coadă ca și cum ar fi scrisă de altcineva și îți verifici impresia Ți-a plăcut? Nu ți-a plăcut? Totul? Sau numai anumite părți? Nu crezi că anumite lucruri ar putea fi evidențiate mai bine? Nu ai descoperit că sunt pasaje în plus? Sau că ar mai trebui să adaugi ceva? Nu ai uitat pe parcurs de tema de la care ai pornit? Ce e de făcut?

Vei observa și un lucru la care poate nu te-ai gândit − că poți aplica în propria ta povestire ce ai învățat la școală despre descriere, dialog, construcția personajelor, cronotopi, înlănțuire, planuri paralele, povestire în ramă și încă multe altele.

pentru a vă ajuta să faceți revizuirea, vă dau o listă concentrată de sfaturi utile mai ales  pentru autorii începători. E preluată din cartea Ninei Munteanu Manual de scriere creativă, Paralela 42, 2011.  Vă propun să vă recitiți povestirea cu această grilă în față.

  1. Ti-ai lăsat povestirea să respire înainte de a începe  revizuirea?
  2. Ai îndepărtat toate pasajele plictisitoare?
  3. Este clară (ai eliminat părțile care nu serveau intriga și nu-ți fluidizau povestea)?
  4. Reflectă sfârșitul promisiunea făcută la început și oferă o soluție bună?
  5. Ai închegat toate intrigile secundare și le-ai rezolvat în așa fel încât să aibă sens?
  6. Ai un început care te prinde imediat?
  7. Ai făcut la sânge o corectură de ortografie, punctuație, exprimare?

Astfel de sfaturi le-am întâlnit în multe alte cărți despre scriere. Uneori scriitorii ne spun ei înșiși cum creează. Cei mari  dintre voi sigur știu ce spune Liviu Rebreanu în „Mărturisiri” despre geneza romanelor sale. Alteori  autorii se adresează tinerilor în adevărate manual de scriere creativă. Stephen King, unul dintre cei mai gustați scriitori de romane horror, are o carte celebră, Misterul regelui. Despre scris, Editura Nemira, 2007. Aleg un scurt pasaj din capitolul „Mai mult. Partea I. Usa închisă, ușa deschisă”. După ce ne propune să citim o povestire înainte de revizuire, ne dă un exemplu despre cum funcționează corectura, explicându-ne de fiecare data de ce a procedat astfel.

Hotelul

1408 (1.)

de Stephen King

Mike Enslin era încă în ușa turnantă când îl văzu pe Ostermeyer, Olin (2) directorul hotelului Dolphin, așezat în unul dintre fotoliile moi din foaier. Mike își simți puțin  inima grea. Poate că ar fi trebuit să-l aduc iar pe avocatul ăla blestemat cu mine. Și chiar dacă Ostermeyer Olin se hotărâse să mai ridice o barieră sau două între Mike și camera 1408, cu atât mai bine ar fi contribuit la îmbogățirea poveștii când avea în sfârșit să o spună.

„Majoritatea modificărilor sunt tăieri menite să accelereze ritmul poveștii. Am tăiat, avându-l pe Strunk în gînd – „Evitați cuvintele inutile”, dar si pentru a aplica formula amintită înainte: ciorna2 = ciorna 1 – 1o%. Am numerotat câteva modificări pe margine pentru a oferi o scurtă explicație:

(1) Evident Hotelul nu va înlocui niciodată Killdozer! sau Norma Jean, regina termitelor. L-am trecut pur și simplu în pagină  când am început să scriu, știind că voi găsi unul mai bun de-a lungul drumului. […] Mie=mi place 1408 pentru că aceasta e o poveste „de etaj 13”, iar cifrele adunate dau  treisprezece.

(2) Ostermeyer e un nume lung și încâlcit. Reducându-l la Olin am reușit să-mi scurtez povestea cam cu 15 rânduri dintr-o singură lovitură. […]”

În fotografie sunt copertele celor opt volume online cu ISBN care adună cele mai bune texte trimise de-a lungul anilor pentru secțiunea de scriere creativă a lecturiadelor. Este loc si pentru povestirile generatiei Z.

Pasaport, Sibiu.png

https://pasaportliterar.wordpress.com/

Până acum am pus din când în când pe grupul de pe facebook blogobalaurii unor cerchiști cu mai multă experiență. De data aceasta aveți  blogobalaurul cerchiștilor din clasa a V-a din cercul „Cetatea lecturii” de la Colegiul Național Gh. Lazăr din Sibiu.

Vă propun ca, înainte de a trece la revizuirea propriului blog, să-l deschideți si să-l analizați pe acesta. Cel mai simplu e să transformați în  întrebări sfaturile pe care vi le-am dat, înainte de a porni la drum.

  1. Cerchiștii au răspuns tuturor cerințelor din regulament?
  2. Se poate deduce cui se adresează?
  3. Au un jurnal de bord?
  4. Care e părerea voastră despre structura/organizarea blogului?
  5. Titlul blogului și titlurile paginilor vi se par expresive?
  6. Care este părerea voastră despre logo?
  7. Cum vi se pare designul paginii și culoarea?
  8. Materialele postate se subordonează titlului paginii respective?
  9. Citite, materialele vi se par interesante și scrise atractiv?
  10. Au folosit o diversitate de mijloace media, texte scrise, audio etc.?
  11. Cum vi se pare formula lor de promovare? Sunteți interesați să vă abonați la blogul lor?

Acum, folosindu-vă de aceleași întrebări, treceți la o revizie „la sânge” a blogului vostru. Mai aveți timp sa faceți completări și restructurări.

 

 

9 iunie. CUM SĂCONSTRUIEȘTI O POVESTIRE

casa.png

https://www.youtube.com/watch?v=L_5DxcxPnhw

  1. Despre CASE_SI_POVESTIRI DINTR-UN_RUCSAC

Dacă până acum „v-ați facut mâna” și ați exersat povestirea în șapte pași a Marinelei, apoi ați încercat să completați/modificați povestea Ralucăi, e timpul să treceți la scrierea propriei povestiri.

Veți spune că nu e cine știe ce scofală pentru că povestim toată vremea și nimeni nu știe mai bine problemele generației voastre ca voi însevă/înșivă. Pare simplu, dar când treceți la lucru vedeți ba că vă blocați în prima frază, ba că ați scăpat din mână personajele, ba ca intriga până la urmă se dovedește anostă, ba că, dacă povestiți exact cum s-a întâmplat în realitate, povestirea e neinteresantă.

Din când în când, scriitorii ni se destăinuie și, chiar dacă ni se pare că știm totul după atâtea texte citite, analizate și interpretate la școală, despre spațiu și timp, despre intrigă și conflict, despre situație inițială și personaje e bine să-i ascultăm, pentru că ei au capacitatea să pună lucrurile abstracte într-o imagine plastică  convingătoare.

Voi face o selecție din mărturiile lor în funcție de ceea ce cred că ar fi bine să luați și voi în considerare.

Foarte des când scriitorii vorbesc despre cum s-au născut propriile povești folosesc metafora construcției unei case. Puteți să le urmați și voi pașii.

Pași în construirea propriei case/povestiri

  1. Planificarea/Planul. Uneori scriitorii recunosc că procedează la fel ca arhitecții. Chiar dacă spun că prea multă planificare ucide spontaneitatea, tot ei recunosc că un plan îi ajută să-și fixeze scopul, să nu piardă din vedere tema principală (uneori chiar își pun pe computer ca un memento întrebarea: „Despre ce e vorba?” să aibă sub ochi direcția înspre care se îndreaptă povestirea), își fac liste de personaje și sunt atenți că le-au înțeles rolul, își înlănțuie după o schema secvențele/ scenele (în funcție de scop, obstacol și ratare) și urmările (în funcție de reacția personajului, dilemă și decizie).
  2. Excavația și fundația. Aceasta e partea de documentare (scriitorii se folosesc de propriile lor experiențe, dar în același timp adună date despre epoci, despre locuri în care nu au fost niciodată dar în care își vor plasa poveștile, despre felul în care se va comporta/va vorbi/va gândi un personaj de o anumită vârstă, profesie etc., despre fundalului poveștii lor.

Nota bene: să ne aducem aminte de harta mentală! Acum ne dăm seama mult mai bine care este rolul ei. A fost  o documentare pe care o puteți folosi in scrierea propriei povești.

  1. Încadrarea. Când am ajuns aici cu construcția, scriitorii ne sfătuiesc să clarificăm rolul personajelor, să le încadrăm în intrigă și să le verificăm motivația acțiunilor.
  2. Înstalațiile. Încălzirea și electricitatea. Acum e momentul să vedeți care este rolul personajelor secundare și să adăugăm detalii la decor.
  3. Pereții interiori. Acum recitiți povestirea, scoateți din ea tot ce este în plus, verificați cum se leagă scenele, fiți atenti/e la tonalitate, fluență, accentuați senzațiile, mirosurile, sunetele.
  4. Tencuiala și zugrăvirea. La sfârșit, plimbați-vă prin „casă” de mai multe ori, urmăriți impresia pe care v-o lasă. Ați vrea să locuți în ea? Gândiți-vă cu ce ochi ar vedea-o un musafir, adică un cititor, verificați gramatica, ortografia, topica, șlefuiuiți cuvintele, propozițiile, lucrați la metafore, eliminați adjectivele și adverbele, alegeți verbele cele mai putenice etc. Adaptare după Jon Robertson în Nina Munteanu, Manual de scriere creativă, Paralela 45, 2011
  1. Despre NEMAIPOMENITELE CĂLĂTORII CU BLOGOBALAURII

Ce este un text jurnalistic?

„Textul jurnalistic este acel material produs de un comunicator profesionist (de obicei, jurnalistul) cu intenția de a informa, forma, convinge sau distra publicul.” ro.wikipedia.org/wiki/Genuri_jurnalistice

– Textul jurnalistic este un mijloc de transmitere a informaţiei în condiţii specifice definite prin precizarea statutului emiţătorului ca jurnalist care îşi asumă toate responsbailităţille ce derivă de aici.

– Forma finală a textului jurnalistic este rezultatul activităţii de colectare, de selecţie, ierarhizare şi condensare a informaţiei.

– Informaţia este legată totdeauna de un eveniment de actualitate. Natura comunicării şi publicul ţintă generează o construcţie specifică, structura informaţiei „în cascadă”, sau „piramida răsturnată”, reprezentată grafic subforma unei piramide cu vârful în jos, alcătuită din trei scvenţe textuale:

  1. baza piramidei – cea mai importantă structură textuală, paragraful iniţial (lead, atac);
  1. corpul textului, contextul/background;
  2. paragraful final sau faza de încheiere.

Structura piramidei inversate are următoarele avantaje în receptare:

  1. uşurează şi ordonează lectura
  2. satisface curiozitatea publicului
  3. ierarhizează informaţiile .

Nevoia de a stabili şi a menţine o relaţie cu publicul impune jurnalistului un limbaj specific: folosirea cuvintelor neutre, evitarea cuvintelor lungi, selectarea cuvintelor cheie, evitarea frazelor arborescente. Vezi Luminiţa Roşca, „Textul jurnalistic”, în Manual de jurnalism, vol. I.

  1. Care sunt etapele scrierii unui text jurnalistic?
  • Selectarea informaţiilor
  • Alegerea unghiului de abordare
  • Scrierea unei prime variante
  • Conceperea unui „lead” („atac”/ „intro”)
  • Redactarea şi corectarea textului
  • Titrarea
  1. Caracteristicile stilului jurnalistic

„Stilul jurnalistic se caracterizează printr-o sintaxă concentrată, prin alegerea cuvântului clar, concret şi activ precum şi a detaliului obiectiv. De asemenea, stilul jurnalistic are ca tendinţă eliminarea bruiajului semantic.” Curtus D., MacDougall

4. Cum îţi cultivi stilul?

Citind mult; Cultivându-ţi sensibilitatea; Scriind mult în toate genurile; Dezvoltându-ţi punctele forte; Şlefuindu-ţi textu;l Acceptând sfaturile altor persoane

Şi mai ales: Foloseşte fiecare ocazie în care scrii pentru a-ţi dezvolta creativitatea (fă-ţi liste de cuvinte „tari”, liste de sinonime, exersează diferite procedee de realizare a alternanţelor); Descrie senzaţiile şi emoţiile în detaliu într-o primă fază, nu te preocupa de lungimea textului, pentru că vei reveni ulterior asupra lui; Cizelează textul la relectură (ortografie, punctuaţie, alegerea cuvântului celui mai potrivit, imagine, ritm etc.);  Nu uita: un jurnalist este un martor, el consemnează ce a văzut şi a auzit, dar niciodată nu trebuie să apară el în prim-plan.

Despre textul jurnalistic mai multe informații găsiți aici: http://www.anpro.ro/html/date/2014_Le_mic_ghid_2.pdf

  1. Despre jurnalismul cultural cu Maya Jaggi, critic de artă și critic literar

Preocuparea primordială a jurnalismului cultural o reprezintă activitatea artistică și creativă, precum și persoanele, instituţiile și politicile care desfășoară sau permit această activitate. De obicei, se consideră că arta include literatura, artele vizuale, muzica, cinematografia, teatrul și coregrafia, fotografia, arhitectura și designul. Aceste domenii acoperă atât „cultura înaltă” (multe din formele artei tradiţionale), cât și „cultura populară” (cunoscută cândva ca arta populară). De asemenea, cultura include divertismentul de masă, sub forma filmelor de succes, programelor de radio și televiziune și jocurilor pe calculator. O definiție mai generală ar putea include orice, de la grădinărit și gastronomie, până la planificare urbană și întreprinderi noi de tehnologii inovatoare.”

Mâine vom prezenta câteva specii ale jurnalismului cultural. https://www.culturepartnership.eu/ro/publishing/cultural-journalism-course/lecture-13-1

P.S.: Mediile s-au încheiat. Deja vă simțiți în vacanță, numai noi în acest an atât de ciudat nu am încheiat pregătirea pentru ADMITEREA la Școala solomonarilor. Mai avem o zi și sigur, nici pe departe, nu am putut să facem tot ce ne-am planificat. Ne-ar plăcea să continuați scrierea poveștilor voi, de acasă, de la bunici sau de unde veți fi fiind. Ar fi păcat ca poveștile și experiențele voastre să rămână nespuse. Ar fi trist ca, după cinci ani, școala să-și închidă porțile („virtuale”) din lipsă de candidați. Mai avem doi ani până să scoatem prima promoție.Totuși eu continui să cred în voi, în profesorii voștri și în spiritul solomonăresc. Vă puteți înscrie poveștile, proiectele, portofoliile până în 30 iunie. Tot așa cum vă puteți posta în continuare Cărțile de Top. Și, desigur, ne puteți urmări și în „școala” de pe grupul de pe facebook, Lecturiada 2020. „Istoria unui posibil viitor”

 

 

 

6,7,8 iunie.TEMA ȘI VARIAȚIUNI

imagine paianjen.png

https://www.youtube.com/watch?v=G22CEfqO1PM&fbclid=IwAR1_tWTm4Qty3zaqU4t2s0HfdO4-exMa5PmJe5E1EY3TnXx6zzwAL2oykus

  1. Despre genZ@Povestiri…

Iată ce am primit aseară de la Raluca: „Astăzi m-am împrietenit cu un păianjen. Se uita la mine insistent din vârful unui fir de iarbă care se legăna ușor sub greutatea lui. S-a recomandat cu multă îngâmfare: — Oo! Examinându-l mai atent, mi-a făcut o impresie… bunicică. Mi-am amintit că tema de mâine este să scriu o poveste după o structură narativă experimentată cu elevi de clasa a IV-a. Drept să vă spun, nu mă prea încântă o temă pentru copiii de la primară, dar mi-am spus: „Ce-ar fi să încerc, că tot mă plictisesc în dimineața asta”:

«Dimineaţa Ioana îşi ia rucsacul şi pleacă la şcoală. E foarte târziu şi abia are timp să-şi prindă părul într-un elastic. Pornește în pași alergători. În curtea vecinului observă în fugă un elefant îmbrăcat într-o cămaşă cadrilată. Vizavi, vede în curtea vecinei o girafă îmbrăcată ca o mireasă. Se grăbeşte și mai tare să nu dea toată jungla peste ea. Ajunge la semafor. De semafor atârna în reflexe roşiatice paianjenul Oo care îşi bălăngănea cele opt picioare. Oo îi atinge rucsacul şi o întreabă:

— Ce e ăsta?

— Un rucsac. Ca să merg la şcoală.

— Vreau să merg şi eu.

— Dacă vrei…

Ioana ajunge cu întârziere la şcoală. Intră în clasă şi colegii izbucnesc în râs când o văd. Ioana era îmbrăcată în pijamale… Ca să-i facă să uite de noua ei ținută, Ioana vrea să le arate paianjenul. Deschide ghiozdanul şi… printre cărţi şi caiete vede… un pantofior roz.

La sfârşitul orelor Ioana pleacă spre casă. Oo o aşteaptă la semafor.

— Mi-am regăsit frunza de nuc şi am plecat din sacul tău mare.

— Bine, cum zici tu. Frunza e foarte bună de călătorit pe vântul ăsta de primăvară.

— Dacă vrei, te plimb şi pe tine.

Ioana se urcă pe frunza-planor.»

Iar eu ridic ghiozdanul rezemat de stâlpul semaforului cu gândul că Oo e fericit acum că şi-a găsit un prieten — pe Ioana.”

Prima variațiune: spuneți povestea la persoana I din a. perspectiva Ioanei: b. din perspectiva lui O.

A doua variațiune: încetiniți ritmul cu a. portretul Ioanei (temă suplimentară – făcut numai prin prisma descrierii camerei ei); b. portretul lui O (temă suplimentară – făcut în așa fel încât să justificați impresia „bunicică” a -Ralucăi; portretul Ralucăi (temă suplimentară  făcut în așa fel, încât să transmiteți, fără a o spune direct, că e o reprezentată tipică a generației Z).

A patra variațiune: Construiți episodul din clasă bazându-vă numai A treia variațiune: Locul poate fi el însuși un personaj. Descrieți în așa fel locul în care Raluca îl întâlnește pe O încât să transmiteți starea care o face să scrie povestea cu O și Ioana.

pe dialog și indicații scenice. Nu uitați: personajele trebuie să vorbească între ele, nu pentru cititor.

A cincea variațiune: spuneți povestea Ioanei care se întâlnește la semafor cu băiatul-paianjen. https://www.youtube.com/watch?v=r6BxQQKvFwA

A șasea variațiune: spuneți povestea a „doi fulgi de nea”, singuratici și neînțeleși de maturi care descoperă cât de importantă este prietenia.

A șaptea variațiune: mutați povestea Ioanei și a lui O la pe vremea când părinții tăi erau de vârsta ta.

Și aș putea continua cu multe alte variante pentru că poveștile sunt, nu-i așa?,  mici fragmente dintr-o carte fără început și fără sfârșit. Dar m-am oprit la șapte, tot atâtea variațiuni câți pași a parcurs Raluca ca să scrie povestea Ioanei.

Intrebarile jurnalistului.png

II.Despre NEMAIPOMENITELE CĂLĂTORII CU BLOGOBALAURII

Un blog este în ultimă instanță un jurnal (personal, al unui grup, al unei reviste etc.) iar cei care îl concep și îl întrețin intră în categoria jurnaliștilor, fie că au studii de specialitate sau nu. Așa cum rezultă din regulament, „Nemaipomenitele călătorii cu blogobalaurul în lumea cărților și dincolo de ele” este un blog  ale cărui materiael intră în categoria jurnalismului cultural. De aceea cerchiștii vor trebui să pornească în demersul lor de la clarificarea a ceea:

  1. Ce este un jurnalist?

JURNALÍST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Specialist în jurnalistică; persoană care practică jurnalistica; gazetar;ziarist. (Nodex, 2002) Un jurnalist este o persoană implicată în activitatea culturală sau publicistică din jurul unei apariţii periodice (publicaţie sau, prin extensiune, transmisiune prin televiziune, radio, Internet ş.a.).

  1. Ce trebuie să știe un jurnalist?

A corela fapte pentru a construi o analiză. A observa cu minuţiozitatea realitatea pentru a scrie un reportaj inspirat. A cerceta răbdător adevărul dintr-o anchetă. A avea capacitatea de a-l conduce pe intervievat spre exprimarea cea mai adecvată a gândurilor sale într-un interviu. A-ţi folosi cunoştinţele într-un comentariu pertinent etc. Jurnalistul face întotdeauna o muncă de creaţie. Însă în maniera mai degrabă a unui artizan care produce obiecte într-un registru determinat decât ca un artist sau ca un scriitor care lasă frâu liber spontaneităţii, spontaneităţii, imaginaţiei.” Yves Agnés, Introducere în jurnalism, p.17

  1. Ce calități trebuie să aibă un jurnalist

Mai întâi, spirit de observaţie şi o atenţie veşnic trează; curiozitate, fler, toleranţă, perseverenţă, bun simţ, precizie şi acurateţe, rigoare, disponibilitate și sociabilitate, capacitatea de a stabili relaţii, abilitate pentru a provoca discuţiile disponibilitate pentru a asculta, apoi: memorie, creativitate, spirit de analiză şi sinteză, dar şi, chiar dacă ne place mai puţin, capacitatea de a respecta termenele, capacitate de încadrare în spaţiul disponibil. În cele din urmă, mulţi autori pun pe primul loc, o bună cunoaşterea a limbii: vocabular, ortografie, sintaxă.

4.  Care sunt uneltele jurnalistului?

Carnet de notiţe şi pix, creioane, scotch, postituri, hârtie, markere, agrafe, agendă, reportofon, aparat de fotografiat, laptop, tabletă

Sau toate adunate într-unul singur…  smart…

 

2014_Le_afis.jpg_Lecturiada 2014.jpg

În ceea ce am spus mai sus am preluat idei dintr-un „Mic ghid pentru jurnaliștii începători” scris pentru elevii care se pregăteau pentru Lecturiada 2014 a cărei temă era introducere în jurnalismul narativ. Primele două părți ale ghidului  și atelierele de atunci sunt valabile și pentru tema din acest an când promovăm un alt tip de jurnalism, jurnalismul cultural.  Puteți intra si direct de pe acest site de pe pagina Cercuri și Lecturiade. https://www.anpro.ro/2014/02/lecturiada-elevilor-2014/

P.S. Cred că ați recunoscut în titlu și în „teme” trimiterea  la o cunoscută schiță a lui I.L. Caragiale, „Temă și variațiuni”. Merită să o citiți/recitiți. E, pur și simplu, genială. Un banal fapt divers, ajunge știre de prima pagină ca apoi să fie  reluat din perspective diverse și în stiluri diverse de câteva publicații. Recunoașteți situația și în zilele noastre.

Spor la lucru și la inspirație! Și nu uitați proverbul: „Talentul este 1% inspirație și 99% transpirație.”

 

5iunie. PRIMA VARIANTĂ

Ieri am vorbit despre alegerea temei pentru povestiri și despre documentarea pe care trebuie să-o facem, înainte de a trece la conceperea blogulului cercului. De asemenea am introdus în discuție o nouă problema, cea a Jurnalului de bord pe care e bine sa-l ținem simultan cu scrierea povestirilor și construcția blogului. Astăzi mai facem „Încă un pas” în programul de recapitulare/pregătire pentru admiterea la Școala solomonarilor.

II. Despre genZ@POVESTIRI_DINTR-UN_RUCSAC

Tot ieri v-am propus câteva exerciții care ar putea avea rolul unor stimuli. Să ne întoarcem la primul dintre ele: a. Gândiți-vă la un loc în care ați fost, loc de care se leagă cele mai multe dintre amintirile voastre; b. Faceți o listă cu imagini şi evenimente pe care le asociaţi cu acel loc; c. Gândiţi-vă la o frază de început; d. Notaţi şase evenimente din ceea ce vă amintiți, legate de locul respectiv. Puteți completa astăzi cu e. faceți o listă de personaje care au participat la evenimente; f. Gândiți-vă la o frază de încheiere. Tot ieri v-am dat ideea să prezentați schematic toate aceste puncte într-o hartă mentală. În ultimul timp ați învățat să faceți și ați făcut suficient de multe la „școala online”, așa că nu mai insist asupra moduului în care se concepe o astfel de hartă. Cel mai simplu e să o imaginați ca un copac având părţile importante mai aproape de trunchi și fiecare ramură solidă ramificându-se în altele, mai multe și mai subțiri. După ce ați terminat de completat harta, veți constata că rezultatul este schema unei povestiri cu loc, timp, imagini care vi s-au imprimat pe retină, evenimente, personaje și așa mai departe. Dar nu e schema unei povestiri pe care ați citit-o și i-ați studiat la școală structura narativă, ci a uneia care vă aparține. Rămâne numai să o scrieți.

schema de harta conceptuala.jpg

Sunt mai multe soluții pentru a transforma harta într-o povestire. Eu am preluat o idee de la Marinela Scripcariu, profesoară la clasele primare la Școala ELF din Cluj. E un exercițiu de scriere dirijată a unui text narativ, aplicat cu clasa ei (a IV-a) la scrierea Povestirilor dintr-un rucsac. Îmi veți spune că majoritatea dintre voi e la gimnaziu sau liceu și nu vă coborâți la nivelul claselor primare. Aici vă contrazic pe motivul că trebuie mai întâi să înțelegem mecanismul prim după care funcționează toate povestirile din lumea aceasta și apoi, în funcție de talent și inspirație, putem să complicăm cât dorim. Deocamdată vă propun să scriem după modelul Marinelei, alegând din harta voastră mentală ceea ce se potrivește.

Pasul 1: Dimineața,……………….(nume) își ia rucsacul și pornește spre școală (adaugă detalii)……….

Pasul 2: La semafor se întâlnește cu …………. (numele eroului ales) și ……………. (adaugă detalii).

Pasul 3. El/eroul îi atinge rucsacul și ………… (adaugă detalii)

Pasul 4 …………… ajunge cu întârziere la școală ……………………………….. (adaugă detalii)

Pasul 5. Când deschide rucsacul ……………. (adaugă detalii)

Pasul 6. Orele se termină și…………. (adaugă detalii)

Pasul 7. La întoarcere, la semafor se întâlnește din nou cu ………..(eroul) ………… (adauga detalii)

La sfârșit veți constata căați scris o povestire în care ați asamblat evenimente și personaje într-o structură cu situație inițială, problemă, rezolvarea problemei, situație finală și veți mai observa că ați făcut saltul de la biografia voastră la ficțiune. Ce vom face mai departe, vom vedea mâine. Până atunci, încă un exercițiu: schimbați perspectiva și rescrieți povestirea la persoana I.

Imagine cu sfaturi.jpg II. Despre NEMAIPOMENITELE CĂLĂTORII CU BLOGOBALAURII…

Preiau și adaptez o postare de pe grup pusă acum mai bine de o lună când v-am atras atenția că este timpul să începeți să lucrați mai serios la blog. Este o listă cu sfaturi pentru începători. La cea mai simplă căutare pe google veți găsi nenumărate rubrici cu sfaturi (7, 27, 30 s.a.m.d.) pentru bloggerii incepători atât pentru partea tehnică (tutoriale), cât și pentru partea de conținut. Eu am ales dintre sutele de sfaturi pe acestea 10 pentru că mi s-au părut mai potrivite cu scopul concursului nostru.

#10SFATURI_pentru_cerchistii_viitori_bloggeri

  1. Citiți și recitiți regulamentul până când sunteți siguri că ați înțeles cerințele.
  2. Documentati-vă ce este un blog și prin ce se deosebeste de un site. Găsiți pe grup o postare care vă poate ajuta.
  3. Descoperiți bloguri culturale și de călătorii; urmăriți scopul, organizarea, paginile, titlurile și, mai ales, conținutul. Sunt cele mai bune surse de inspirație.
  4. Fixați-vă obiectivele (pe termen scurt și mediu deocamdată) și publicul țintă (elevii din școala voastră, numai cei de la gimnaziu sau numai cei de la liceu, membrii altor cercuri/cluburi etc.).
  5. Structurați continutul și alegeți titlul paginilor (obligatorii și la libera alegere)
  6. Căutați cea mai convenabilă soluție tehnică. De ex. www.simplesite.com Acesta e gratuit. Dar puteti găsi și alte soluții. Acum rezolvați subtitlul, logo-ul, designul paginii, structura de ansamblu, numărul de pagini, titlul lor.
  7. Pregătiți conținutul. Aceasta e partea cea mai importantă a blogului. Nu rămâneti numai la textul scris. Inserați fotografii, animații, booktrailere, postere digitale, podcast-uri etc.
  8. Reparțizați-vă rubricile de care veți răspunde fiecare. Fixați o zi din săptămână pentru postări.
  9. Postați regulat.
  10. Promovați-vă blogul și păstrați legătura cu publicul vostru cerându-i feedback-ul.

Despre primele trei puncte și punctul șase am vorbit în postarea trecută, dar am crezut că e bine să le aveți împreună pe toate zece.NPentru că e o activitate de grup va trebui să intrați în legătură (online sau păstând distanța!) unii cu alții, să faceți un schimb de idei și să vă repartizați sarcinile: cine se ocupă cu designul și partea tehnică, cine se ocupă cu adunarea materialelor, cine face în continuare materialele video/audio, cine se ocupă cu promovarea, cine caută idei în spațiul online, cine răspunde de Jurnalul de bord etc.

fata cu rucsac.jpg

III. DEspre JURNALUL DE BORD și AUTOPREZENTARE 

Nu uitați să-l țineți la zi! Cred eu că o soluție bună ar fi să inserați în text fotografii de momente. Dau cuvântul Deliei Maier, profesoară la Școala Gimnazială IOANID din București, care ne povestește cum și-a convins elevii să-și scrie nu numai povestea din rucsac, ci și „jurnalul de creație” al poveștii.

„Mizând pe (ne)atenția specifică vârstei (ai mei sunt clasa a V-a), i-am anunțat că rucsacul este din nou invitatul nostru. Că e special și că va fi călător, cu două destinații ultrasecrete, pe care le va descoperi dacă rezolvă dilema frazelor încâlcite din resursa digitală. (erau evidente trimiteri la activitățile din Lecturiada − GenZ@ Povestiri dintr-un rucsac și Nemaipomenitele călătorii ale ucenicilor solomonari…). Enunțul suna așa: «Am pus în el o carte. O pagină de jurnal. Și o resursă digitală. Sunt trei elemente pe care aș vrea să înglobăm în discuție și în tema voastră. Am un rucsac călător. A văzut lumea, acum își dorește să îl umplu, să plecăm din nou la drum. Aș vrea să pun în el un dram de bucurie. Că, în sfârșit, am voie să mă plimb și dincolo de granițele cartierului. Dacă ai alege o carte să o iei la drum care ar fi? De ce? Ce te inspiră? Personajul sau povestea? Prin ce sunt reprezentative pentru tine, azi? Realizează, într-un minut-două o pagină de videojurnal prin care să justifici ce carte ar călători cu tine, cu noi toți, dacă ne-am împacheta rucsacul cu care să plecăm prin lume, dincolo de tărâmurile digitale, în Fantazia, cu blogobalaurul. Într-o postare separată (pentru că Facebook nu permite altfel)  pune și un fragmențel de videojurnal.»

Spor la lucru și la inspirație! Și nu uitați proverbul: „Talentul este 1% inspirație și 99% transpirație.”

 

 

 

 

 

 

 

 

4 iunie. ALEGEREA TEMEI

colaj.png

În mesajul de ieri spuneam că, dacă veți începe să vă documentați cu privire la ce aveți de făcut, veți observa că vine de la sine și motivarea și veți fi nerăbdători să începeți. Astăzi vom vorbi despre alegerea temei care presupune în același timp motivare și documentare într-un fel de mișcare de du-te-vino.

Despre genZ@POVESTIRI_DINTR-UN_RUCSAC

Să presupunem că sunteți motivați de acum și doriți neapărat să scrieți o povestire despre generația voastră. Dar nu știți de unde să începeți. Ce veți face? Ar fi mai multe posibilități. Selectez câteva. In postarea anterioară am spus că pe grup găsiți interviuri ale unor scriitori care dau interviuri și vorbesc despre începuturile lor. Pun aici un fragment dintr-un interviu cu Victoria Pătrașcu.

Victoria-Patrascu-2.png

„De unde vă vin ideile, inspirația?

Cred că orice scriitor va da un răspuns asemănător: din viață, din ceea ce trăiesc zi de zi. Sunt vorbe pe care le aud pe stradă, senzații trăite într-o dimineață, la cafea, când ascult păsările din plopul ce locuiește în fața ferestrei, întrebări ale copiilor pe care îi întâlnesc. Caut fără oprire idei în locuri ascunse, acolo unde de obicei nu odihnesc prea mult privirile noastre. Îmi plac ideile și zborul lor prin lume, dar și mai mult îmi place gestația, felul în care dintr-o idee se naște povestea. E ca o sămânță pe care o cultivi în propria minte și emoția și grija pentru soarta ei mă bucură nespus. Ca scriitor, adesea, nu ai habar dacă din ceea ce ai în minte va rodi o floare sau o bălărie. Asta pentru că poveștile, în ciuda a ceea ce se crede, au și o viață proprie, nu ascultă mereu de tine.

Care e ingredientul necesar pentru ca o poveste să fie bună?

Știu și eu ? Dacă știam, aș fi scris numai povești bune. Doar că, uneori, din aceleași ingrediente, se poate naște un tort delicios sau, alteori, o papară. Pot fi apreciate amândouă sau, în egală măsură, detestate. „Bun” este un termen relativ. Pot să spun doar ce caut eu la o poveste. În primul rând, vreau să mă surprindă, să mă poarte prin locuri pe unde eu și imaginația mea nu am mai umblat. În al doilea rând, aș vrea ca povestea să aibă ritm, o curgere pe care o asemăn cu o piesă muzicală.

Interviu cu un scriitor de cărți pentru copii… Victoria Pătrașcu

Alteori ne poate inspira o poveste bună. Mai jos e povestea lui Matei, de șapte ani, scrisă împreună cu mama lui. Aici e fotografia orașului prin care poți să te plimbi în voie.

Matei si Alina.jpg

„Stăm în casă de multe zile. Nu mai știm de câte, uneori nu știm ce zi a săptămânii e.

Încercăm în weekend să ne trezim mai târziu, să facem mâncare afară, în curte, să stabilim un fel de sărbători, ca Ziua-Clătitelor, Ziua-Pijamalelor, Ziua-Păcălelilor, ca să simțim cum trece timpul. Câteodată e inutil. Pare o sârmă pe care ne-am aliniat și mergem, și mergem, în șir indian.

La început, nu a fost deranjant că nu puteam ieși în lume. Avem o curte mare, cu tot felul de jucării și jocuri, o magazie plină de mașinării și o casă în care am descoperit cotloane nebănuite.

Dar încet-încet, a crescut tot mai mult, ca un pui de pisică, dorul de locuri, de buni, de prieteni, de școală. Vorbeam uneori la telefon cu cei de departe, însă la sfârșit, totul se închidea ca între coperțile unei cărți și nimic nu mai era decât în mintea ta. Și asta e straniu, de-a dreptul.

Așa că, într-o bună dimineață, ne-am luat o foaie mare, un șevalet și am așezat pe hârtie planul unui oraș în care este permis să te plimbi în voie. E un oraș cu tot ce-i trebuie unui oraș, străzi, centru, parc, construcții, chiar și o fermă, pădure… Apoi, din debaraua tatei, am luat un carton uriaș, pe care l-am desfăcut în jumătate camera și am început să construim drumuri. Când a coborât din biroul improvizat în dormitorul copiilor, tata s-a minunat că miroase a asfalt topit și s-a pus meticulos să desfacă aparatul de purificat aerul, care se stricase, probabil. A doua zi am plantat pădurea la care am ajuns traversând râul pe un pod șubred, am pescuit, am băut limonadă, iar seara ne-am culcat liniștiți.

Curând a apărut școala, teatrul, biserica, librăria, toate din cea mai fină hârtie. Ne plimbăm între ele cu mașinile noastre. În sfârșit, mama nu are nimic împotrivă ca noi, copiii, să stăm la volan. Uneori, când trecem pe lângă sere, deschidem fereastra mașinii și lăsăm înăuntru mirosul de iarbă proaspăt cosită. Locuim fiecare la casele noastre cu flori, cu piscine în care înotăm în fiecare după-amiază. De asta, poate, Zazi, mezina, a făcut, la un moment dat, roșu în gât, tratat cu câteva bomboane de propolis.

Buni locuiește la două străzi de noi. Seara mâncăm împreună. Nimeni pe lumea asta nu gătește mai bine ca ea! Pe ascuns, ne dă mereu și ceva dulce.

În blocul cel nou urmează să se mute cei mai buni prieteni ai noștri.

Astăzi am primit de la primărie trei saci pentru colectarea diferențiată a deșeurilor reciclabile. Cel albastru e pentru hârtie.

Mama spune că uneori o lume încape între patru pereți.”

S-ar putea să fiți curioși să știți și cum gândesc alți copii și tineri din generația voastră. Puteți citi pe acest site mai multe Scrisori prin e-mail primite anul trecut pentru concursul de DIGISCRIERE.

Scrisori.jpg

Aveți aici un fragment:

„Dar, emoționată și intrigată de opiniile celor din jur, am uitat să răspund la cea mai importantă întrebare ce se prelinge pe buzele tuturor: cine suntem noi?

Suntem, oare, pantalonul zdrențuit sau bluza transparentă, din plasă?

Suntem rujul roșu, tatuajul de pe spate sau părul scăldat în albastru de metil?

Suntem telefonul cu ecran crăpat de care ne ancorăm căștile și ultima speranță de a ignora lumea din jur? Poate că da, o parte din noi va fi mereu asta, însă pot spune cu certitudine și sinceritate că NOI suntem mai mult de atât!!

Suntem zâmbetul șiret și privirea amuzată împărtășită unui trecător cu care ne înțelegem din vedere, suntem un „bună” într-o mare de străini.

Suntem bricheta care aprinde cu nonșalanță atmosfera dintre doi necunoscuți, suntem o glumă adorată, sinceră și mult prea personală repetată la nesfârșit între prieteni.

Suntem o ploaie de vară, ne înnorăm subit însă nu ne împovărăm sufletul și, astfel, suntem totodată și curcubeul ce se naște inocent din furia copilărească. Ba chiar, acum că am vizualizat un ROGVAIV, aș îndrăzni să ne compar cu o comoară ascunsă de spiridușii cei mai vicleni la capătul său- nu mulți se încred cu adevărat în noi, însă cei ce ne încredințează speranța nu rămân dezamăgiți în final.

Suntem muzica dată mult prea tare în sufletele celor care ne cunosc, dar care totuși devin dependenți de dâra de firmituri de liniște și (mai ales) haos pe care o lăsăm în urmă.

Și, da, chiar suntem „fulgi de nea”, pentru că atunci când vrem să părem de gheață, suntem inocenți, când iubim, iubim sincer, vulnerabil, iar când lumea stă pe gânduri, noi riscăm să ne topim, atât timp cât o facem în palmele celor care merită, aducând primăvara. Un „fulg de nea”

Vă regăsiți în portretul făcut de colega voastră anul trecut? V-ați schimbat în ultimele trei luni? Timpul lung trăit închiși alături de părinți, frați și surori și departe de prieteni și colegi v-a făcut să vă gândiți altfel problemele și relația cu adulții?

Desigur, puteți continua căutând inspirația în cărțile pentru adolescenți, dar cred că acum e timpul să vă întoarceți la voi și la povestea voastră și să vă gândiți despre ce vreți să scrieti. Vă dau câteva idei. Pe unele le-am încercat pe pielea mea la ateliere de scriere unde am fost cursantă,  pe altele le-am găsit în diferite cărți de scriere creativă și le-am experimentat cu elevii mei. Sunt așa numiții factori declanșatori/

Prima idee: 1. Gândiţi-vă la un loc în care aţi fost, loc de care se leagă cele mai multe dintre amintirile voastre; .2, Faceţi o listă cu imagini şi evenimente pe care le asociaţi cu acel loc; 3. Gândiţi-vă la o frază de început. 4. Notaţi şase evenimente din ceea ce vă amintiţi. Ca să aveți o imagine bună asupra ansamblului vă propun să vă faceți o hartă mentală în care, dinspre centru spre margine, să reprezentați punctele 1,2,3,4.

A doua idee: Faceți-vă liste cu 1. Eroi/modele din realitate sau din cărți; 2. Cu probleme mici (de exemplu, suferiți pentru că nu ați primit de ziua voastră rochia visată); 3. Cu probleme mari (ambii părinți lucrează în străinătate); 4. Listă cu ce ați realizat și vreți să realizați; 5. Listă cu prieteni,cunoștințe și rivali; 6. Cu locuri unde ai vrea să trăiești și de ce; 7. Listă cu cele mai importante evenimente din viața voastră.

A treia idee: Lăsați-vă imaginația să zboare și visați la cele mai fanteziste scenarii pornind de la „Și dacă…” m-aș hotărî să devin dansator/dansatoare; „și dacă”…  aș găsi un milion de euro; „și dacă…” aș găsi vaccinul pentru covid 19; „și dacă…” aș trăi toată viața închis într-o camera; „și dacă…” peste noapte m-aș transforma într-un supererou etc.

imagine cu blog.jpgII. Despre NEMAIPOMENITELE CĂLĂTORII…

  1. Mai întâi să ne lămurim ce este un blog?

Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg, însă unele pot fi contra cost. https://ro.wikipedia.org/wiki/Blog

Vedeți și articolul lui Claudiu https://delazero.biz/blogging-2/site-sau-blog

  1. Apoi căutați mai multe bloguri culturale și observați: numele, logo-ul, paginile și organizarea lor pe pagina principală, conținutul fiecărei pagini, conținutul articolelor, forma lor, dacă și cum inserează în text video-uri, fotografii etc. Aveți aici câteva adrese:

http://lauracaltea.ro/ Blogul unei cititoare de cursă lungă http://www.bookaholic.ro/evenimente-culturale

Bloguri de cititor

https://dilemaveche.ro/tag/dilema-blog https://www.semndincarte.ro/

Bineînțeles sunt mult mai multe si fiecare, în timp, si-a format grupul lor de cititori. Ce au comun cele din lista mea? Toate sunt culturale. Dincolo de aceasta, să vedem deosebirile: primul este personal, celelalte sunt ale unui grup de oameni cu preocupări comune, dar pot fi și ale unei edituri, ale unei reviste etc. Unele sunt specializate, de exemplu, sunt bloguri de carte, altele se referă la la evenimente culturale dintr-o sferă mai largă.

  1. Căutați apoi soluții tehnice convenabile. Aceasta e reclama unui site gratuit: Creeaza-ti propriul site

https://www.simplesite.com/pages/receive.aspx?target=ftp3%3Acrea&culturekey=ro&fbclid=IwAR3AOPYh8rTTrE5rBTXt2rugz1lmbWTBYP8F6z7UaXRrocwf63gSD3y4jsQvși exersați deocamdată dacă oferă suficiente opottunități pentru cee ace doriți să faceți.

III. AUTOPREZENTARE. JURNAL DE BORD

Al treia problemă la care trebuie să vă gândiți începând de azi este cea a autoprezentărilor și Jurnalului de bord. Ați vorbit la școală despre jurnale personale și jurnale de lectură, iar liceenii, despre jurnale de creație, adică însemnări ale scriitorilor despre literatură, scheme de narațiuni, fapte biografice care i-au inspirat etc. Pentru istoricii literari sunt o sursă importantă pentru a reface procesul de creație a unui roman, de exemplu. Gâmdiți-vă cum am fi știut ce gândea Liviu Rebreanu despre personajele sale sau despre nevoia de a converti faptele biografice în literatură, despre procesul anevoios al nașterii unui roman, dacă nu ne-ar fi lăsat „Mărturisirile”. Anul trecut la Școala solomonarilor am exersat Jurnalul extim, un tip de jurnal în care notațiile nu mai sunt îndreptate spre trăirile intime ca în jurnalul personal, ci spre lumea exterioară. Aceasta înseamnă că notăm cu obiectivitate ceea ce observăm în jurul nostru: mici evenimente, gesturi, replici, uneori auzite în conversațiile de pe stradă, o anume intonație, o succintă descriere a unui loc. Este un exercițiu care ne dezvoltă spiritul de observație și ne face mai atenți la lumea din jurul nostru, ne face să observăm cât de variată și de frumoasă poate fi. Iar uneori, ceea ce observăm poate trece în propriile povestiri.

Dacă recitiți cu atenție regulamentul concursului veți vedea că vi se cere o autoprezentare în care textul scris este convertit în limbaj digital: video, audio, animație etc., iar o rubrică obligatorie a blogului cu „Nemaipomenitele călătorii…” este Jurnalul de bord, unde vi se cere să procedați la fel ca marinarii și oamenii de știință, făcând prezentarea, explicarea și motivarea fiecărei etape în procesul constituirii și apoi punerii în funcțiune a blogului.Ca să puteți răspunde bine la această cerință, sfatul meu e să începeți de pe acum să lucrați la autoprezentări și jurnalele de bord. Sunt, printre altele, dincolo de cerințele concursului, bune exerciții de a căpăta o deprindere de scris, de a vă observa, de a observa lumea din jur și de a reflecta asupra acțiunilor voastre prin prisma a ceea ce ați dobândit în exercitarea gândirii critice.

Aceștia sunt primii pași. Va urma.