Nu spune asta! – Florin Irimia; Cozma Alice Alexandra, Colegiul Național Garabet Ibrăileanu, Iași, profesor Cristina Chiprian

nu-spune-asta.jpg

Nu spune asta! de Florin Irimia (Editura Polirom, Iași, 2023)

      Eleva: Cozma Alice Alexandra, Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, clasa a X-a, coordinator professor Cristina Chiprian

 

Nu spune asta! de Florin Irimia este o carte pe care am citit-o cu sentimentul că nu doar urmăresc niște povești, ci că mă plimb prin mintea cuiva, uneori ordonată, alteori un adevărat labirint. Protagonistul, Sebastian, este un scriitor și profesor care se plimbă prin orașe europene precum Graz, Berlin sau Lisabona, dar de fapt călătoriile lui cele mai intense sunt în interior.
Ce mi-a plăcut este felul în care realul și imaginarul se împletesc: un apartament vechi din Graz devine locul unor vise ciudate cu fantome, insecte care nu mor niciodată și conversații cu oameni care, în realitate, nu mai fac parte din viața lui. M-a prins ideea că poți fi bântuit nu doar de morți, ci și de cei vii, atunci când relațiile se sting.
Florin Irimia scrie simplu, dar cu multe detalii care fac scenele vii: mirosul unui prosop ud, frigul dintr-un apartament, lumina care cade peste acoperișuri portocalii. M-au atras și momentele în care Sebastian reflectează la istorie, cum arătau străzile din Graz în anii ’30, pline de steaguri naziste, și cum acea mulțime de atunci seamănă cu orice altă mulțime gata să se lase condusă orbește.
Un episod care m-a prins este cel din povestirea „Aging Studies”, când Sebastian se trezește singur într-un apartament din Graz, amintindu-și un coșmar în care insecta ce-l înțepa fără oprire devine o pedeapsă simbolică, iar oamenii apropiați se transformă în fantome. Ziua continuă cu detalii aparent banale: drumuri cu trenul, plimbări prin oraș, amintiri despre istoria locului, dar și o întâlnire neașteptată într-un autobuz cu o femeie care îi cere bani „pentru școala de șoferi”. Deși pare un moment simplu, Sebastian îl transformă într-o meditație despre generozitate, neîncredere și diferențele dintre oameni în România și în Austria.
Cartea nu e doar despre locuri frumoase sau despre trecut. E și despre frica de îmbătrânire, despre cum vezi lumea când îți dai seama că nu mai ai răbdarea și energia de altădată. Sebastian observă asta la tatăl său, dar și la el însuși, într-un fel ironic și melancolic.
Mi-a rămas în minte senzația de neliniște din unele povestiri: nu știi exact ce e adevărat și ce e visat, dar nu asta contează, ci cum te fac să te simți. Nu spune asta! m-a făcut să mă gândesc că poate fiecare dintre noi își construiește propriile povești ca să supraviețuiască.
E o carte care te face să vrei să recitești pasaje, pentru că după ce o închizi îți dai seama că în spatele unor descrieri aparent banale stau întrebări mari despre cine suntem și unde ne este locul.

Acasa, departe – Adrian G. Romila; Cozma Alice Alexandra, Colegiul Național Garabet Ibrăileanu, Iași, profesor Cristina Chiprian

acasă-departe.jpg

Acasă, departe de Adrian G. Romila (Editura Polirom, Iași, 2023)

Eleva: Cozma Alice Alexandra, Colgiul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, clasa a X-a

Coordonator professor Cristina Chiprian

      “Acasă, departe” este o carte care nu vorbește doar despre locuri, ci și despre cum ne raportăm la ele, mai ales  și după ce am plecat. Adrian G. Romila își povestește călătoriile și gândurile cu un amestec de sinceritate și melancolie, trecând cu ușurință de la întâmplări din viața personală la reflecții despre literatură și identitate.
Una dintre întâmplările care mi-au rămas în minte este descrierea unei veri petrecute în satul bunicilor, unde timpul pare să curgă altfel. Autorul povestește despre ulițele prăfuite, mirosul de fân proaspăt cosit și zgomotul greierilor la apus. În spatele acestei imagini idilice se ascunde însă întrebarea: cât de mult din acel „acasă” mai există acum, după ce anii au schimbat totul? Această întrebare revine în diferite forme pe parcursul cărții, ca un fir roșu care leagă poveștile.
O altă scenă interesantă este călătoria cu trenul printr-o regiune de munte, când autorul observă în geam nu doar peisajul, ci și propria reflecție, și începe o analiză sinceră a felului în care scrisul i-a influențat viața. Spune că literatura poate fi, în același timp, o salvare și o condamnare: te protejează de lumea reală, dar te și ține prizonier într-un univers creat de tine. Această idee, spusă direct, m-a făcut să văd scrisul nu doar ca pe un talent, ci și ca pe o povară pe care o duci toată viața.

Autorul proiectează trei vârste istorice cu sensul de „acasă”: timpul contemporan al cercetptorului ce își caută identitatea; timpul de mijloc al devenirii naționale (acela al revoluției de la 1848), timpul inițial al creatorului care a previzionat totul (epoca antică a lui Publius Ovidius Nasso și a sclavului acestuia, Romila). Pentru fiecare epoca se evidențiază noi valori, se delimitează merite și vinovății. Toate epocile se leagă de Marea Meagră, vechiul Pontus Euxinus.
Stilul lui Adrian G.Romila este plin de imagini poetice: „lumina dimineții se agață de acoperișurile de tablă ca un abur cald” sau „drumul se îndoaie printre dealuri ca o panglică aruncată la întâmplare”. Astfel de descrieri fac lectura plăcută, dar și intensă, pentru că te ajută să vizualizezi și să simți locurile de care vorbește.
Acasă, departe nu e doar o carte despre istorie și geografie, ci despre harta interioară pe care o purtăm fiecare dintre noi. Este despre dor, pierdere, regăsire și despre întrebarea care nu își găsește niciodată un răspuns definitiv: unde este, de fapt, „acasă”?

 

„Harry Potter și Talismanele Morții” de J.K.Rowling

În traducerea Adrianei Bădescu, „Harry Potter și Talismanele Morții finalul unei povești” aduce finalul unei povești care a ținut milioane de cititori cu sufletul la gură. Dacă ai crezut că ai văzut deja tot ce poate aduce această luptă, pregătește-te să pășești într-un teritoriu unde fiecare alegere poate fi ultima.

De data aceasta, Hogwarts rămâne în urmă. Harry, Ron și Hermione pleacă într-o misiune fără hartă, fără protecție și fără certitudini, purtând cu ei singura speranță de a-l învinge pe Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit. Vechi legende despre trei obiecte legendare, cu puteri deasupra magiei, se amestecă cu adevăruri dureroase, iar fiecare drum ales pare să ducă spre trădări, sacrificii și pierderi. Lumea vrăjitorilor se prăbușește sub forțele Întunericului, iar timpul se scurge nemilos. În umbra bătăliei finale, loialitatea, iubirea și curajul sunt testate până la limită. Totul se îndreaptă spre un singur moment, în care destinul nu mai poate fi evitat.

„Harry Potter și Talismanele Morții” nu îți oferă doar sfârșitul unei povești. Îți dă puterea de a înfrunta întrebarea supremă: ce preț ești dispus să plătești pentru a învinge răul? Și, când totul se sfârșește… ești sigur că vei mai fi același?

Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.

Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de Matei Vișniec

 

Matei Vișniec, născut în 1956 este cel mai cunoscut dramaturg român contemporan. În prezent este stabilit la Paris, unde a devenit cunoscut pentru piesele sale de teatru în limba franceză, care au fost jucate în peste treizeci de țări. Alte piese ale dramaturgului sunt: Angajare de clovn, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte sau Buzunarul cu pâine.
Cartea ne oferă în primul rând un model de altruism și prietenie între omul de zăpadă și restul personajelor prezente, ilustrând călătoria omului de zăpadă și întâmplările care s-au ivit pe parcursul acesteia.
Omul de zăpadă, care odată cu venirea primăverii este decis să plece în căutarea soarelui cu scopul de a-l convinge pe acesta să îl salveze de la topire, este dispus totodată sa își sacrifice viața pentru a-i salva pe cei care au nevoie de ajutor.
La rândul său, acesta este și el ajutat de același personaje să își ducă la bun sfârșit călătoria.
Recomand acest text, în primul rând pentru că în el se regăsesc multe dintre valorile importante, precum altruismul, prietenia, curajul, ba chiar și călătoria, dar și pentru povestea în sine care este atât interesantă cât și emoționantă. Piesa a fost de asemenea apreciată și de restul publicului, fiind recomandată și de alți autori.

Cheptanariu Sofia, clasa a-VIII-a
Liceul Tehnologic Electrotimis
Profesor coord. Docolin Garofița Sorinamatei.jpeg

Puterile subconstientului de dr. Joseph Murphy

 

coperta Andra puterea s.jpeg

Puterile subconștientului

Elevă: Andra Rădulescu, cl a X-a

C. N. Mihai Eminescu Oradea

Cercul Eminlectura

În viața mea de elev, lectura ocupă un rol foarte important. De ce am ales să prezint această carte? Pentru că o consider puternică. M-a influiențat atât de mult, încât m-a determinat să merg  la Olimpiada de psihologie.

Puterile subconștientului, scrisă de dr. Joseph Murphy, cu observații și lecții de C. James Jensen, publicată pe data de 1 septembrie 2020, este o carte de psihologie aplicată, care reușește să combine teoria cu evenimente reale, oferind cititorului o perspectivă cazuistică solidă asupra modului în care funcționează subconștientul fiecăruia. Am ales-o din dorința de a aprofunda psihologia, neștiind că îmi va deschide porțile către noi orizonturi și oportunități.

În carte ne este prezentată importanța gândurilor noastre zilnice și cum acestea ne pot afecta subconștientul și viața. Autorii ne arată și cum putem să ne rezolvăm problemele mult mai simplu cu ajutorul subconștientului, fie ele de grad mental, emoțional sau fizic. De asemenea, inserarea trăirilor oamenilor face opera literară mult mai credibilă, ajutând cititorii să dobândească speranță și să se mobilizeze urmând autosugestiile și recunoștința. Mi-a plăcut mult integrarea teoriei religioase în această carte, pentru că majoritatea persoanelor creștine sunt sceptice în privința relevanței psihologiei umane: “Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit deja.” Datorită acestei cărți am început să fiu mai conștientă de lumea mea interioară, să nu mă autosabotez cu gânduri negative, iar cel mai important- să-mi urmez curiozitatea și pasiunea pentru psihologie și literatură.

O recomand tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, care vor să-și folosească mintea ca pe un aliat.

 

„Harry Potter și Prințul Semipur” de J.K.Rowling

În România, „Harry Potter și Prințul Semipur” de J.K.Rowling a sosit pentru prima oară prin Editura Egmont România, în traducerea Adrianei Bădescu, aducând un capitol din serie mai scurt decât precedentul, dar infinit mai dens în mister și revelații. Dacă până acum ai crezut că pericolul creștea treptat, vei descoperi că unele umbre se strecoară pe nesimțite… și rămân acolo.

Hogwarts își redeschide porțile, dar atmosfera e schimbată. Vrăjitorii nu mai pot ignora amenințarea care se răspândește în afara zidurilor, iar Dumbledore îl ia pe Harry sub aripa lui, conducându-l spre amintiri ascunse și secrete vechi de decenii. În același timp, un manual vechi, plin de adnotări misterioase, devine atât un ajutor nesperat, cât și o ușă către necunoscut. Cine este acest „Prinț Semipur” și ce urmărește cu adevărat?

În spatele zâmbetelor, alianțele se schimbă. Prieteniile se pun la încercare, iar dragostea, cu toată frumusețea și complicațiile ei, își face loc în inima poveștii. Însă, printre toate acestea, se pregătește un plan periculos, unul care nu se va opri fără un preț greu de plătit.

„Harry Potter și Prințul Semipur” nu îți oferă doar răspunsuri. Îți deschide uși către întrebări și mai tulburătoare. Cât de departe ești dispus să mergi pentru a înțelege dușmanul? Poți recunoaște adevărul chiar dacă vine dintr-o sursă neașteptată? Și, mai ales… ești pregătit pentru momentul în care lumina și întunericul nu mai pot fi despărțite?

Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.