aug. 15, 2024 |
Sunt Larisa Crețu, elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Gelu Voievod”, Gilău și îndrăgesc câinii, motiv pentru care vă recomand romanul Kazan, regele nordului, un volum în care se povestește despre un câine-lup (un sfert lup și trei sferturi husky) matur, înțelept și prietenos cu oameni. Se dezvăluie un șir de întâmplări, atât pozitive cât și negative, văzute prin ochii lui Kazan, care este atât curajos, când trece printr-o grămadă de încercări împreună cu haita lui, cât și prietenos cu oamenii.
Kazan este un exemplar frumos, puternic, care dă dovadă de înțelepciune și sensibilitate. Ritmul alert al povestirii, răsturnările bruște de situație, variatele personaje care se perindă prin viața lui Kazan fac ca romanul să cucerească cititorul de la primele pagini.
Este o carte foarte interesantă și captivantă și o recomand elevilor de gimnaziu, în special.
aug. 15, 2024 |
Numele meu este Rebeca Both, sunt elevă în clasa a X-a și vă recomand un roman care explorează lumi magice. Această carte vorbește despre iubire și război, care ne introduc într-o lume fantastică.
Jude Duarte și surorile ei rămân fără părinți, criminalul părinților lor le răpește și le duce într-o lume magică, numita Elfhame. Lumea aceasta aparținea zânelor, sirenelor și mai multor creaturi.
Cele trei surori, pe parcurs, încep să se adapteze, Jude era mereu mai puternică și curajoasă, iar scopul și dorința ei erau de a ajunge luptătoare în armata regelui.
După ce ajunge la curtea regală, devenind o spioană aleasă de Dain, fratele cel mare al lui Cardan, care urma să devină rege, făcând parte din “The Court of Shadows” cu încă trei persoane, află secrete întunecate care amenință stabilitatea regatului. Din cauza acestor secrete se produc multe crime și dezastre pentru obținerea tronului.
Secvența narativă care m-a fascinat cel mai mult a fost cea de la încoronarea Prințului Cardan, din cauza puterii pe care Jude a ajuns să o aibă, fiindcă, într-un final, după toate momentele prin care a trecut, a ajuns să primească ce și-a dorit cel mai mult – putere.
Această carte este una dintre favoritele mele, deoarece autoarea ne învață că orice om care este sau pare rău tot are puțină bunătate și iubire.
aug. 15, 2024 |
Mă numesc Ioana Caranaș, sunt elevă în clasa a VII-a la Liceul Teoretic Gelu Voievod și doresc să vă prezint cartea mea preferată – Insula roboților. O roboțică pe nume Roz aterizează pe o insulă pustie împreună cu alți roboți, însă ea rămâne singura supraviețuitoare. Misiunea ei er
a să rămână cât mai mult în viață. Caută un adăpost, cercetează zona și îi cade în cap un pui de pasăre pe care îl adoptă. Dacă aș fi fost în locul ei, aș fi mers cu puiul la adăpost, i-aș fi făcut un cuib și apoi a, fi mers să caut de mâncare. Roz este o bună stăpână pentru acea pasăre, își dezvăluie emoțiile, fericirea. De la ea putem învăța ce înseamnă prietenia, bucuria de a trăi și responsabilitatea față de ceilalți.
aug. 15, 2024 |
Sunt Timea Nagy, elevă în clasa a V-a la Liceul Teoretic „Gelu Voievod”, Gilău. Cartea pe care doresc să o prezint în rândurile ce urmează am citit-o la recomandarea mamei mele care și-a adus astfel aminte de anii copilăriei. Într-o discuție, am întrebat-o ce citea ea la vârsta mea și, mai ales, ce i-a plăcut mai mult din lecturile ei și am primit răspunsul: Recreația mare, de Mircea Sântimbreanu. Chiar în aceeași zi am comandat-o și abia așteptam să descopăr și eu cartea preferată a mamei.
Când a sosit coletul și am primit cartea, la prima vedere am crezut că va fi greu să o citesc pentru că avea foarte multe pagini, dar totuși am zis că trebuie să încerc să văd dacă îmi place sau nu.
Ce pot să spun însă este faptul că a mi-a plăcut foarte mult cum era structurată, ca o colecție de întâmplări din viața elevilor, cu bune și cu rele, dar cu foarte, foarte mult umor.
Cartea Recreația Mare a fost publicată în anul 1965 ca un jurnal din perioada când autorul a fost profesor de istorie. Ea cuprinde o serie de 91 de întâmplări hazlii din care putem trage multe învățături. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant la aceste texte este faptul că, deși sunt foarte vechi, ele sunt totuși foarte actuale, fiind valabile și pentru noi, elevii de astăzi. De exemplu, în povestirea „Un șmecher la lecție”, Matei, poreclit Tilică, este ascultat la istorie. Deși pretinde că a învățat, acesta nu știe răspunsurile la întrebările profesorului, încearcă să îi convingă pe colegi să îi șoptească, iar în final îl acuză pe profesor că l-a încurcat. La fel, în povestirea Hamurabi, Eugenița este o elevă inventivă, care, în loc să învețe, folosește diverse trucuri (ridică mâna ca și cum ar ști răspunsul, dar când profesorul vrea să o numească își scapă creioanele pe jos sau tușește… pentru a păcăli profesorul). Bineînțeles, la final, este prinsă.
În alte povestiri, ni se arată cum anumiți prieteni pot profita de bunătatea noastră, ca în „Cel mai bun prieten” sau „Necunoscut la adresă ”, cum nu trebuie să ne jucăm cu sentimentele celor mai mici ca noi în „Oameni fără imaginație”, adică un fel de bullying actual.
Cartea este plină de umor, dar și de învățăminte, finalul fiecărei povestiri ascunde o morală și arată ce urmări poate avea un anume comportament.
Mi-a plăcut foarte mult limbajul folosit de autor, care este unul simplu, pe înțelesul no
stru și consider că această carte este o lectură ușoară care ne distrează, dar ne și oferă multe pilde și învățături.
În final, pentru că, personal, îmi plac foarte mult citatele, am găsit și în această carte unul: „O minte fără cărți este ca o pasăre fără aripi!”.
aug. 15, 2024 |
Sunt Andrei Fodor, elev în clasa a VI-a la Liceul Teoretic „Gelu Voievod” și vă recomand o carte fascinantă, magică. ,,Pădurea fermecată” de Enid Blyton este o poveste minunată despre patru copii: Jack, Lucy, Philip și Dinah. Ei descoperă o lume fabuloasă în adâncul unei păduri. Împreună, ei se întâlnesc cu zâne, elfi și alte creaturi fantastice, rezolvând mistere și înfruntând provocări pe parcursul călatoriei lor.
Partea mea preferată din ,,Pădurea fermecată” este momentul în care copiii descoperă o poartă secretă care îi duce într-o lume magică, plină de aventuri și surprize. Este un moment plin de mister și emoție, care te ține cu sufletul la gură.
Copiii au descoperit creaturi magice, plante neobișnuite și locuri fermecate în lumea magică din spatele porții secrete din pădurea fermecată. Aceste descoperiri i-au purtat în aventuri incredibile.
Cea mai mare aventura a lor a fost atunci când au explorat un castel vechi și misterios din adâncurile pădurii fermecate. Acolo au întâlnit un vrăjitor înțelept care i-a ghidat într-o călatorie plină de provocări și învățăminte magice.
Din aceasta carte am învățat că prietenia și curajul sunt esențiale atunci când te confrunți cu necunoscutul. De asemenea, am învățat că lumea este plină de mistere și că trebuie să fim mereu deschiși la noi experiențe și aventuri.
aug. 15, 2024 |
Mă numesc Luca Stoica, sunt elev în clasa a VI-a la Liceul Teoretic „Gelu Voievod” din Gilău și vă mărturisesc că am avut de ales dintre multe cărți frumoase și interesante, iar eu sper să fi luat decizia cea bună. Am decis să prezint o carte plină de aventură și magie: „Harry Potter și camera secretelor”, al doilea volum din seria „Harry Potter”. După cum am scris mai sus, este o carte foarte interesantă și plină de mister la tot pasul, iar când m-am apucat de serie, nu mi-a venit să cred ce repede am terminat-o.
Harry Potter are o vară plină: petrece o aniversare groaznică, primește avertizări sinistre de la un elf de casă pe nume Dobby și fuge de la familia Dursley cu mașina zburătoare a prietenului său, Ron. La Hogwarts începe un nou an școlar, iar Harry aude niște șoapte ciudate pe coridoare goale. Apoi au loc mai multe atacuri misterioase, previziunile lui Dobby par să se adeverească.
În acest volum, Harry Potter a trecut prin multe aventuri și și-a arătat curajul și devotamentul față de Ron Weasley, Hermione Granger și mulți alți prieteni, care nu îi erau alături întotdeauna.
Dacă eram eu în locul lui Harry Potter, nu cred că salvam Hogwarts nici măcar de Quirrell, care era sub stăpânirea lui Voldemort, moștenitor al lui Slytherin Salazar. De aceea, Harry Potter este un adevărat erou care și-ar da viața ca ceilalți să poată trăi în siguranță.
Despre profesorul Snape nu am o părere prea bună, de fiecare dată când Harry era nevoit să încalce regulile puse de Dumbledore, fiind în stare de urgență, găsea mereu o cale prin care Harry Potter să fie exmatriculat sau pedepsit. În schimb, ceilalți profesorii sunt drăguți cu Harry, măcar că Lockhart voia să îi ștreagă amitirile cu adevărul despre el.
Aș recomnda această carte, deoarece este plină de mister, magie și animale fantastice. Dacă te apuci de întreaga serie, nici nu știi când ai citit-o. Cărțile „Harry Potter” nu sunt trecătoare ca alte lucruri, ele stau și așteaptă să te facă mai vesel, dacă ești trist.
Comentarii recente