„Andilandi”- o serie românească de mare succes

„Andilandi” este o serie fantasy ce include șapte romane și un volum de povestiri, fiind inspirată din miturile românilor și din basmele tradiționale, reinterpretate într-o manieră modernă, care le permite copiilor actuali să empatizeze cu personajele.
„Călătoria lui Vlad pe celălalt tărâm” este primul volum din seria „Andilandi” de Sînziana Popescu, reeditat la Editura Nemi. Am descoperit din întâmplare această carte în urmă cu câțiva ani și a fost o mică revelație pentru mine: una dintre cele mai bune cărți scrise pentru copii din literatura română a ultimilor decenii. A apărut în „vizorul ” meu într-o perioadă în care mă chinuiam să alcătuiesc pentru elevii mei de la începutul gimnaziului o listă de lecturi suplimentare cât mai atractivă, care să cuprindă, pe lângă clasicii noștri sau autorii străini, și literatură română recentă, proaspătă, bine scrisă. Era nevoie de ceva care să demonteze prejudecata elevilor conform căreia literatura română e „nașpa”.
Mai târziu am mai găsit asemenea cărți bune, dintre care citez la loc de frunte cele două volume cu Isidor ale Veronicăi Niculescu.
Dar să revin la „Călătoria lui Vlad”…, volum apărut în 2008 online și urmat de alți „frați mai mici”.Volumul a fost distins cu Premiul „Asociației Scriitorilor din București” în 2009 și adaptat pentru radio în 2018 într-o mini-serie produsă de Teatrul Național Radiofonic.
Unul dintre ingredientele succesului acestei serii cred că este „update”-ul pe care îl aduce mitologiei românești tradiționale, basmului românesc. Copilul secolului XXI are ocazia să ia contact cu ielele, caii năzdrăvani, Sânzienele, căpcânii, blajinii, strigoii, Ursitoarele și…țineți-vă bine, dragi ucenici ai Școlii Solomonarilor, cu…solomonarii înșiși. Însă toată povestea, deși respectă „în mare” tiparul basmului clasic, cu motivele literare bine cunoscute (călătoria inițiatică, personajul adjuvant, probele la care e supus eroul etc), este „ambalată” într-o formă modernă, cu un limbaj accesibil. Remarcabile sunt și ilustrațiile Cireșicăi Litinschi Cuciuc.
Personajul principal, Vlad, este un puști din București trimis în vacanța de vară la bunicii dintr-un sat ardelenesc care păstrează vii poveștile moșilor și atmosfera arhaică. Este un copil normal, cu preocupări specifice epocii în care trăiește: jocurile pe calculator. Este ușor să te identifici cu Vlad, prin limbaj și comportament. Mai ales dacă ești gelos pe frații mai mici și te temi că apariția lor în familie îi va face pe părinți să îți acorde mai puțină atenție, să te iubească mai puțin.
Vlad este chinuit de această gelozie față de frații care abia se nasc (gemeni) și rezolvarea acestui conflict interior mi se pare a fi tema centrală a cărții. El se aventurează în pădurea Bogății de lângă satul bunicilor, unde are ocazia să se întâlnească cu tot felul de personaje fantastice din folclorul românesc, să trăiască aventuri care îi țin pe cititori „cu sufletul la gură”, să devină un fel de Făt-Frumos care decoperă, prin greșeli și repararea lor, drumul către lumină.
Lecția spirituală că iubirea părinților, indiferent la câți copii s-ar împărți, nu scade cantitativ sau calitativ față de fiecare, nu este servită într-un mod teoretic, abstract, moralizator, ci blând, jucăuș și fermecător.
O carte care deschide în mintea copilului o lume fascinantă, recuperată, la care altfel, crescând între betoane într-o societate globalizată, nu ar avea acces. Or fi interesanți Harry Potter, Percy Jackson și alte personaje venite din literatura în limba engleză, dar să le dăm o șansă și celor autohtone! Nu e naționalism ieftin, cred că e o necesitate, pentru a scăpa de complexele de inferioritate (la fel de periculoase ca și cele de superioritate), un pas spre normalitate.

Lectură plăcută!

Și v-am spus povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși- Florin Bican, Editura Arthur, București, 2018

Primului dintre caii năzdrăvani ,

 

Plecând de la minus 3, împreună cu niște adulți ce își doreau doar să se relaxeze în weekend, pe Valea Prahovei, am ajuns la nemurirea poveștilor de la  Paștele Cailor…

Asta aș zice pentru început despre romanul lui Florin Bican ”Și v-am spus povestea așa…”:

Doru și calul lui sunt clar Aleodor și calul său, dar dintr-un viitor… (poate al poveștilor și al noilor cititori). Practic, au devenit (altfel) niste personaje atemporale…

Viitorul lui Aleodor – Doru, devenit povestitor, dar în limba sa… reconstituie lumea prin cuvântul tămăduitor.

WhatsApp Image 2021-09-14 at 10.17.21.jpeg1- Și v-am....jpegWhatsApp Image 2021-09-14 at 10.15.48.jpeg          În principiu, amalgamul de basme care reintră în vâltoarea scrisului lui Florin Bican te obligă să cauți povestea inițială pentru a vedea legăturile și prospețimea unor texte de odinioară, te ajută să înțelegi mai bine basmele vechi și personajul. În această carte, caii sunt în prim-plan, iar oamenii- în cel secund…O perspectivă nouă pentru mine…, o lecție de viață în care te fascinează multitudinea de straturi și de nuanțe.

Cu sentimente amestecate,

O iubitoare de cai ( și de iepuri și povești rememorate)-

Ami (Liber la literă!- Școala Gimnazială ”Grigore Hagiu,” Tg Bujor

 

„Swann”, de Marcel Proust

adevarul-in-cautarea-timpului-pierdut-swann.jpg

Marcel Proust, „Swann”, editura Adevărul, anul 2010, traducător: Irina Mavrodin.

Cu ocazia Zilei Literației, am ales cea mai bună lectură din această vară: opera lui Marcel Proust, autor consacrat, unul dintre cei mai talentați scriitori ai secolului XX. „În căutarea timpului pierdut” i-a adus recunoaștere mondială, pe bună dreptate. Iar „Swann”, prima parte din această serie de romane, reprezintă copilăria tânărului Marcel. Și este, de asemenea, cartea mea preferată din vara aceasta.

Ador faptul că facem cunoștință cu temerile si pasiunile copilului Marcel. Descoperim Combray-ul, întâlnim membrii familiei. Sentimentele micului Proust m-au făcut să lacrimez: totul este atât de viu și de autentic în mintea lui! Iubirea pentru părinți, dorința de afecțiune și interesul în persoana domnului Swann m-au făcut să mă regăsesc în roman.

Și ceea ce mai impresionează e faptul că romanul nu prezintă doar copilăria prin ochii unui mai bătrân și mai înțelept Proust, ci și povestea de viață a domnului Swann. O existență plină de plăceri, de distracții și o aventură nevinovată duc la consecințe dezastruase: dragostea imposibilă din cauza rangului social inferior. Astfel, am fost părtașă la încercările lui Swann de a se debarasa de acest sentiment de „rău augur”, care îți întunecă mintea. Am trăit alături de el chinurile dragostei și l-am putut înțelege pe deplin.

Pe de altă parte, vedem iubirea inocentă a micului Proust pentru fiica domnului Swann. Am observat cât de diferită este de pasiunea înflăcărată a tatălui fetei. Descrierea ei și detaliile menționate m-au făcut să îndrăgesc și mai mult cartea și să resimt fiorii primei iubiri copilărești.

„Swann” a fost, din toate punctele de vedere, cea mai bună lectură din vara aceasta. Am iubit cartea și nu m-am rezumat doar la o citi. Am încercat să îmi perfecționez stilul de scriere, „furând” tehnici din romanul lui Proust. Recomand această carte oricui, este o lectură obligatorie, care îți încălzește inima și te uimește, deopotrivă.

Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”,  Drobeta Turnu Severin.

Amos Oz, „Deodată în adâncul pădurii. O poveste”

 

Deodată în adâncul pădurii. O poveste

de Amos Oz

Scrisă de Amos Oz, cel mai important prozator și eseist israelian, cartea apare în anul 2005 și este publicată în România de editura Humanitas Fiction în anul 2017.

Amos Oz - Deodata in adancul padurii.jpeg“Deodată în adâncul pădurii” este o poveste scurtă, dar frumoasă din care învățăm despre simplitate și despre respectul pe care îl datorăm vieții, despre toleranță, excludere și rolul colectivului, despre singurătate, curaj, dorința de cunoaștere și, mai ales, despre importanța comunicării.

Maya și Mati sunt doi copii care trăiesc într-un sat blestemat în care, cu mult timp în urmă, s-a întâmplat un eveniment ciudat: toate vietățile au dispărut!

Toți locuitorii se tem de venirea pe timpul nopții a duhului muntelui, Nehi. Nimeni nu se aventurează afară după lăsarea întunericului și nici în pădurea din apropiere, sălașul duhului și locul unde acesta se pare că  a ademenit toate animalele.

Maia și Maty, cărora misterul le-a stârnit curiozitatea, refuză ignoranța și aleg plini de curaj să dezlege misterul și urmându-și intuiția se aventurează adânc în pădure în ciuda interdicției.

Fiind vorba de copii, depinde de fiecare cititor să-și imagineze sfârșitul care rămâne un mister. Oare reușesc cei doi copii să dezlege misterul, să afle cauza și modul în care animalele au dispărut din sat?

(Sebastian Caminschi, clasa a VII-a, Colegiul Național “Gheorghe Lazăr” Sibiu)

Darul lui Jonas- Lois Lowry, Editura Arthur, București, 2013, traducere Radu Paraschivescu

Dragi copii cărora le încredințăm viitorul,

 

Astăzi e despre o carte publicată mai demult, dar care atrage, fascinează, intrigă, scandalizează.

Încă îmi răsună în urechi întrebarea dnei Monica Onojescu care m-a obligat să mă întorc la text: răspunsul meu presupune o nouă lectură, dar dintr-o altă perspectivă, o provocare ce m-a atras de la început, dar cuvântul dezorientat  a avut nevoie de timp pentru a se așeza ascultător pe hârtie.

Într-adevăr, există multe opțiuni pentru voi de a petrece timpul, dar când unul de-al vostru spune că a simțit cum i s-au înmuiat genunchii, descoperind curgerea poveștii, distopia aceasta devine, cu siguranță, o alternativă la plictiseală, la lâncezeală, prin jocul lui ”ce-ar fi dacă?”

Să ne prindem, așadar, în acest dans al ideilor. Toți am simțit efectele fricii că cineva ne-ar pune într-un fel sau altul pe liber dacă l-am supăra prin cuvânt sau prin faptă. Aici pusul pe liber e tot o formă de pedeapsă, dar resimțită ca o ”copleșitoare expresie a eșecului, ” care anulează chiar și posibilitatea de a o folosi într-o conversație banală, iar efectul pare aneantizarea. Neobișnuit pentru noi care ne exprimăm liber, care iubim diversitatea și care exersăm toleranța.

Personajele caută cuvântul potrivit în existența lor lineară, urmând ascultătoare ritualul uniformizării atât în viața familială, cât și în cea socială. Frica reprimă cuvinte, gesturi, emoții. Deși par să discute, nu dispare suspiciunea de minciună și, inevitabil, apare dorința de a evada.

Lumea e altfel aranjată, în centru se află Ceremonia Doișpearilor, relațiile s-au metamorfozat, au dispărut războaiele. Pare perfect și totuși, nu cred că e. Citind, conștientizăm avantajele (cu toții ne dorim mai mult timp petrecut în familie sau am vrea să facem acțivități de voluntariat pentru a alege corect meseria potrivită), dar mai ales minusurile ne înspăimântă (devine dureroasă lipsa de memorie).

Inevitabil, apar întrebări. Cum ar fi dacă bucuria Crăciunului și cea a vieții alături de bunici s-ar spulbera? Așa va arăta piața muncii în viitor? Cum ar fi dacă altcineva ar alege în locul nostru o meserie care să ni se potrivească? Care dintre realitățile din viața noastră actuală vor dispărea în timp?  Ce ar fi ca animalele să fie doar de pluș? Ce formă ar lua o lume care respectă strict regulile? Cum ar fi dacă pentru buna funcționare a lumii am înghiți zilnic câte o pastilă? Cum am reacționa dacă am fi în locul lui Jonas, dar în locul tatălui lui Jonas? Am avea aceleași valori/ aceleași sentimente? Dar, mai ales, cum ar fi viața noastră fără iubire?

Cartea vă oferă răspunsuri și, în același timp, rămâne deschisă interpretărilor. Lumea lui Jonas e departe de a fi cea mai bună, dar cu siguranță, vă va atrage pentru a afla câte ceva despre felul în care trăiesc și se salvează personajele.

WhatsApp Image 2021-08-31 at 06.35.56.jpegCuraj : ”Dezamăgirile sunt foarte rare… ” Nu trebuie să vă faceți griji!

 

Prof. Nicoleta Mitu,

Școala Gimnazială ”Grigore Hagiu”- Tg Bujor,

coord Clubului de lectură ”Liber la literă…!”

 

Connie Glynn, Prințesă sub acoperire

printesa-sub-acoperire.jpg

Prințesă sub acoperire de Connie Glynn

Cartea Prințesă sub acoperire  este primul volunm din  Cronicile Rosewood, fiind o poveste fermecătoare despre prietenie, devotament și curajul de a fi tu însuți într-o lume în care prințesele nu sunt ce par a fi, iar magia basmului se regăsește acolo unde te aștepți mai puțin.

Pentru prima dată de când am început să am o pasiune pentru lecturi, am fost atât de fascinată de această carte încât am pierdut de-a dreptul șirul timpului, parcă aș fi simțit pe pielea mea toate întâmplările prin care trec personajele. Atunci când deschideam cartea, treceam printr-un portal magic din care cu greu puteam ieși.

Mi-au plăcut nespus de mult detaliile din descrieri, acestea fiind foarte atrăgătoare. Nu m-am putut decide care dintre personajele principale îmi place mai mult, cu toate că cele două sunt total diferite: Lottie-o fată manierată, liniștită, cu ochii albaștri, părul buclat și blond; Ellie-o fată vulcanică, cu o privire arzătoare, ochi negri, părul scurt și negru ca abanosul.

Totul începe atunci când prințesa Eleanor Prudence Wolfson, singura moștenitoare a regelui Alexander Wolfson și prima în linia de succesiune a tronului Mradovei își dorește să aibă o viață normală, fără obligații regale, în timp ce Lottie, o fată normală și visătoare, ar da orice să fie o prințesp adevărată.

Cele două se întâlnesc la Rosewood Hall, una dintre cele mai prestigioase școli din Anglia, iar schimbul de identități pare amenințător de palpitant. Jamie, cel mai bun prieten al lui Ellie și partizanul ei, este mereu alături de fete, protejându-le și scoțându-le din situații inexplicabile.

Pe tot parcursul întâmplărilor cei trei încearcă să rezole misterul Leviathanului, dar cei pe care îi considerau prieteni se dovedesc a fi de fapt complicii clanului.

Cartea Prințesă sub acoperire este o carte plină de mistere care merită deslușite.

Tamaș Patricia, clasa a VII-a, Șc. Gm. Nr. 11, Oradea