Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis, La cinci pași de tine

 

La Cinci Pasi De Tine, Rachael Lippincott, Mikki Daughtry, Tobias Iaconis

La cinci pași de tine
de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis
-Recenzie de carte-

Romanul „La cinci pași de tine” a apărut la editura Litera, având un număr de 290 de pagini și fiind structurată pe capitole. Subiectul romanului ar putea fi descris pe două paliere: pe de o parte, felul în care oamenii se confruntă cu o boală, iar pe de altă parte, iubirea interzisă dintre doi adolescenți. Abordarea primului aspect este cea mai importantă, căci o mulțime de persoane se luptă în fiecare zi cu fibroza chistică și e esențial ca oricine să știe despre ce e vorba. De asemenea, cartea definește iubirea la cel mai ridicat nivel, încadrându-se, astfel, în categoria romanelor de dragoste.
Autorii acestei cărți sunt Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis. Cei trei sunt cunoscuți și pentru alte scrieri ale lor, precum „Tot acest timp”, „Nightbooks” sau „Blestemul femeii care plânge”, care s-au bucurat de aprecieri  din partea cititorilor profesioniști și amatori deopotrivă. Cei trei scriitori se adresează în acest nou roman pacienților de fibroza chistică, familiilor acestora și personalului medical, care se luptă în fiecare zi cu boala, sperând că această poveste va duce la conștientizarea pericolelor și la găsirea unui tratament cât mai curând.
Titlul romanului a fost ales pornind de la principala regulă a celor doi bolnavi de fibroză chistică, care le impunea să păstreze o distanță de doi metri sau cinci pași. Consider că este unul foarte sugestiv, indicându-ți chiar de la început despre ce va fi vorba în carte. De asemenea, coperta cărții, care îi prezintă pe cei doi tineri în holul unui spital, este foarte sugestivă.
„La cinci pași de tine” prezintă istoria celor două personaje, Stella si Will, care suferă de fibroză chistică. Adolescenta, internată în spital de câțiva ani, are o fire organizată, având fiecare minut din viața ei programat. Alături de prietenul său, Poe, a învățat fiecare colț al spitalului în care sunt internați. Celălalt protagonist este Will. Cunoscând-o pe Stella, lumea și gândirea lui Will se schimbă radical. Din băiatul nepăsător, în cel care își ia toate medicamentele la timp și respectă orice tratament medical. Suferind de aceeași boală, cei doi au o regulă, care, odată încălcată, îi poate ucide pe amândoi: trebuie să păstreze o distanță de șase pași, pentru a nu transmite o bacterie. Nereușind să accepte adevărul că nu se vor putea atinge niciodată, cei doi o se apropie unul de celălalt și fizic. Din fericire, nu pățesc nimic, dar își pun în pericol propriile vieți.
După cinci ani, o pereche de plămâni compatibili pentru Stella devine disponibilă. Dar în acel moment, fata este cu Will și se simte mai bine ca niciodată. Deși vede apelurile pierdute de la mama sa, Stella preferă să se bucure și să profite de clipele unice de care cel mai proabil, nu va mai avea parte. „Pentru prima dată simt întreaga povară a fiecărui centimetru, a fiecărui milimetru din cei șase pași dintre noi. Îmi strâng puloverul mai aproape de corp și întorc privirea spre teancul de saltele de yoga din colț, încercând să nu dau atenție faptului că distanța aceasta va exista întotdeauna.” sunt cuvintele Stellei, suficient de clare pentru a înțelege conținutul cărții sau cel puțin, pentru a-ți face o părere despre ce va urma.
Din punctul meu de vedere, romanul este un succes total, deoarece are tot ce un adolescent pasionat de lectură și-ar dori să aibă. Felul în care a fost scrisă te determină să iei pagină cu pagină și să o savurezi din plin. Odată începută lectura, deja ți-ai dori să existe o continuare a frumoasei, dar tristei povești de iubire a Stellei și a lui Will.
Mi-a plăcut extrem de mult subiectul cărții și fiind o fire sensibilă, în timp ce lecturam, lacrimile mi se prelingeau pe față, de parcă era o întrecere sportivă. Romanul mi-a arătat că uneori dragostea nu este suficientă pentru a aduce poveștii un final fericit, oricât de eternă ar părea. În viață, sunt momente în care trebuie să renunți la persoana iubită și să te gândești la binele tău, dar și al ei. Greu de acceptat adevărul, dar într-un final, Will trebuie să pună punct acestei relații, pentru ca Stella să mai aibă încă cinci ani garanția că va trăi. Deși mi-ar plăcea să fie posibil, nu există încă un tratament de vindecare pentru Will, care să-i permită să fie în continuare cu Stella.
Citind această carte, mi-am adus aminte de romanul „Sub aceeași stea” de John Green, deoarece am identificat în acestea câteva trăsături comune. Una dintre acestea ar fi faptul că doi tineri bolnavi, aflați în stadiu grav, se îndrăgostesc unul de celălalt, dar povara de a purta o boală nu le dă voie să-și manifeste iubirea. În pofida așteptărilor adulților, tinerii îndrăgostiți preferă să-și trăiască viața împreună, Stella și Will de la distanță, iar Hazel și Augustus de aproape.
În concluzie, aș acorda toate steluțele pentru o poveste atât de savuroasă, care merită pe deplin să fie citită de toată lumea. Cred că acest tip de subiecte ar putea schimba lumea, transformând-o într-una mai bună. Recomand lectura romanului „La cinci pași de tine”, menționând faptul că nu aș schimba nimic la carte, nici chiar finalul acesteia.

,,Numele trandafirului” de Umberto Eco

Închide ochii şi ascultă ceea ce îţi spun…Da, tu…cel care acum încerci să pătrunzi într-un univers nou, să dai timpul înapoi cu cel puţin şapte secole. Îţi voi spune ceva simplu, îţi voi destăinui câteva cuvinte cheie. BIBIBLIOTECĂ şi TRANDAFIR. Îmi permit să cred că te-ai întrebat mirat care ar fi legătura dintre cele două…Chiar în clipa asta te gândeşti la un loc mare, plin cu cărţi, poate pentru unii plictisitor, poate pentru tine interesant, şi la tufele de trandafiri roşii din grădină care te adorm cu mireasma lor…Ai găsit cheia, legătura? Dacă nu, ia-mă de mână şi hai să mergem…Te avertizez că va fi o mare surpriză pentru tine, aşa cum a fost şi pentru mine atunci când am deschis pentru prima dată paginile romanului pe care vreau să ţi-l prezint astăzi…,,Numele trandafirului” sau ,,Il nome de la rossa” de Umberto Eco.
Totul începe într-o abaţie de călugări italieni. Protagoniştii noştri, călugărul franciscan Guglielmo de Baskerville şi novicele Adso din Melk, ajung aici cu scopul de a descoperi cauzele morţii misterioase a călugărului Adelmo din Otranto. Între timp, mor şi alţi călugări, iar cu o isteţime de detectiv Guglielmo înţelege că ceva nu e bine la mijloc, mai ales că atunci când a sosit i s-a permis accesul peste tot în cetate, numai NU în BIBLIOTECĂ. Acest lucru îi ridică câteva semne de întrebare. Bibioteca era cea mai mare şi mai vestită din acea zonă, dar cu toate acestea chiar şi accesul călugărilor era restricţionat.şi nu toate cărţile le puteau trece prin mână. Ciudat, nu? Hei, tu, sper că nu m-ai părăsit…Mai am atâtea să îţi povestesc…Bun, acum să revenim la biblioteca care de fapt nu era bibiotecă pentru toţi. Însuşi Abatele mărturisea că BIBLIOTECA era un mister, un labirint, o construcţie realizată în vechime, după un plan încurcat şi greu de descifrat, pe care doar bibliotecarul îl ştia şi îl mărturisea doar ajutorului de bibliotecar, înainte de a muri. ,,Biblioteca era plină de secrete şi mai ales de cărţi care nu fuseseră date niciodată călugărilor să le citească.” Deşi accesul era interrzis, mânaţi de curiozitate, Guglielmo şi Adso se avântă în bibliotecă, care, după spusele călugărilor ar fi fost Infernul. ,,Pentru aceşti oameni devotaţi scripturilor biblioteca era în acelaşi timp Ierusalimul ceresc şi o lume subpămînteană la marginea dintre pămîntul necunoscut şi Infernul”. Asta era doar bănuiala lor, ceea ce mai ştiau de la bibliotecar, care exagera tocmai pentru a fi convins că nimeni nu va intra acolo. Cei doi străbat mai întâi osuarul, unde erau oasele celor ce se presupune că ar fi murit acolo. Când au intrat şi-au dat seama că biblioteca era de fapt un uriaş labirint, din care era aproape cu neputinţă să mai scapi. Peste tot erau vase cu ierburi halucinogene,oglinzi ce distorsionează imaginea, simboluri ce cred că ar întruchipa răul din om, şi spaţiile libere dintre cărţi produceau curent, iar şuieratul semăna cu vocile celor morţi. Cu ajutorul testamentului unuia dintre cei morţi, protagoniştii înteleg că elementul ce i-a curmat moartea ar fi o carte interzisă din Finis Africae. A doua noapte, cei doi descoperă secretul labirintului încurcat. Numărând ferestrele camerelor, deschizăturile şi tinând seama de literele scrise pe perete la intrarea în cameră, înţeleg că BIBLIOTECA era o hartă a lumii. În fiecare punct cardinal erau aşezate cărţi reprezentative unor regiuni ce se află acolo, spre exemplu YSPANIA, LEONES, HIBERNIA. După multe încercări, asocieri, indicii, legături, este descoperită intrarea în Finis Africae, unde se gaseşte cartea cu pricina ,,Cartea lui Aristotel” , care a produs atâtea morţi pentru că era a unui filosof şi cuprindea unele teorii ereziste pe care călugării nu trebuie să le afle. Romanul se încheie brusc, cu arderea abaţiei.
Cred că titlul cărţii este unul predestinat. Dacă facem o analogie a întâmplărilor cu componenetele sale am putea zice că semnificaţia întregii opere stă într-o simplă floare. Ghimpii reprezintă încercările protagoniştilor de a desluşi secretul bibliotecii, iar floarea este reuşita, urmată de arderea cetăţii misterioase.
Ei, dragă cititor, ai ajuns până la final? Am reuşit să îţi dezleg dilema de la început? După cum vezi, azi am prezentat o altă latură a bibliotecii, viziunea marelui scriitor italian Umberto Eco. Şi ce aş mai putea adăuga acum decât: Spor la citit şi la descoperit!

Bădeliţă Petruţa Maria, Colegiul Naţional ,,Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuţi, Cercul de lectură ,,Muguri”

„Andilandi”- o serie românească de mare succes

„Andilandi” este o serie fantasy ce include șapte romane și un volum de povestiri, fiind inspirată din miturile românilor și din basmele tradiționale, reinterpretate într-o manieră modernă, care le permite copiilor actuali să empatizeze cu personajele.
„Călătoria lui Vlad pe celălalt tărâm” este primul volum din seria „Andilandi” de Sînziana Popescu, reeditat la Editura Nemi. Am descoperit din întâmplare această carte în urmă cu câțiva ani și a fost o mică revelație pentru mine: una dintre cele mai bune cărți scrise pentru copii din literatura română a ultimilor decenii. A apărut în „vizorul ” meu într-o perioadă în care mă chinuiam să alcătuiesc pentru elevii mei de la începutul gimnaziului o listă de lecturi suplimentare cât mai atractivă, care să cuprindă, pe lângă clasicii noștri sau autorii străini, și literatură română recentă, proaspătă, bine scrisă. Era nevoie de ceva care să demonteze prejudecata elevilor conform căreia literatura română e „nașpa”.
Mai târziu am mai găsit asemenea cărți bune, dintre care citez la loc de frunte cele două volume cu Isidor ale Veronicăi Niculescu.
Dar să revin la „Călătoria lui Vlad”…, volum apărut în 2008 online și urmat de alți „frați mai mici”.Volumul a fost distins cu Premiul „Asociației Scriitorilor din București” în 2009 și adaptat pentru radio în 2018 într-o mini-serie produsă de Teatrul Național Radiofonic.
Unul dintre ingredientele succesului acestei serii cred că este „update”-ul pe care îl aduce mitologiei românești tradiționale, basmului românesc. Copilul secolului XXI are ocazia să ia contact cu ielele, caii năzdrăvani, Sânzienele, căpcânii, blajinii, strigoii, Ursitoarele și…țineți-vă bine, dragi ucenici ai Școlii Solomonarilor, cu…solomonarii înșiși. Însă toată povestea, deși respectă „în mare” tiparul basmului clasic, cu motivele literare bine cunoscute (călătoria inițiatică, personajul adjuvant, probele la care e supus eroul etc), este „ambalată” într-o formă modernă, cu un limbaj accesibil. Remarcabile sunt și ilustrațiile Cireșicăi Litinschi Cuciuc.
Personajul principal, Vlad, este un puști din București trimis în vacanța de vară la bunicii dintr-un sat ardelenesc care păstrează vii poveștile moșilor și atmosfera arhaică. Este un copil normal, cu preocupări specifice epocii în care trăiește: jocurile pe calculator. Este ușor să te identifici cu Vlad, prin limbaj și comportament. Mai ales dacă ești gelos pe frații mai mici și te temi că apariția lor în familie îi va face pe părinți să îți acorde mai puțină atenție, să te iubească mai puțin.
Vlad este chinuit de această gelozie față de frații care abia se nasc (gemeni) și rezolvarea acestui conflict interior mi se pare a fi tema centrală a cărții. El se aventurează în pădurea Bogății de lângă satul bunicilor, unde are ocazia să se întâlnească cu tot felul de personaje fantastice din folclorul românesc, să trăiască aventuri care îi țin pe cititori „cu sufletul la gură”, să devină un fel de Făt-Frumos care decoperă, prin greșeli și repararea lor, drumul către lumină.
Lecția spirituală că iubirea părinților, indiferent la câți copii s-ar împărți, nu scade cantitativ sau calitativ față de fiecare, nu este servită într-un mod teoretic, abstract, moralizator, ci blând, jucăuș și fermecător.
O carte care deschide în mintea copilului o lume fascinantă, recuperată, la care altfel, crescând între betoane într-o societate globalizată, nu ar avea acces. Or fi interesanți Harry Potter, Percy Jackson și alte personaje venite din literatura în limba engleză, dar să le dăm o șansă și celor autohtone! Nu e naționalism ieftin, cred că e o necesitate, pentru a scăpa de complexele de inferioritate (la fel de periculoase ca și cele de superioritate), un pas spre normalitate.

Lectură plăcută!

Și v-am spus povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși- Florin Bican, Editura Arthur, București, 2018

Primului dintre caii năzdrăvani ,

 

Plecând de la minus 3, împreună cu niște adulți ce își doreau doar să se relaxeze în weekend, pe Valea Prahovei, am ajuns la nemurirea poveștilor de la  Paștele Cailor…

Asta aș zice pentru început despre romanul lui Florin Bican ”Și v-am spus povestea așa…”:

Doru și calul lui sunt clar Aleodor și calul său, dar dintr-un viitor… (poate al poveștilor și al noilor cititori). Practic, au devenit (altfel) niste personaje atemporale…

Viitorul lui Aleodor – Doru, devenit povestitor, dar în limba sa… reconstituie lumea prin cuvântul tămăduitor.

WhatsApp Image 2021-09-14 at 10.17.21.jpeg1- Și v-am....jpegWhatsApp Image 2021-09-14 at 10.15.48.jpeg          În principiu, amalgamul de basme care reintră în vâltoarea scrisului lui Florin Bican te obligă să cauți povestea inițială pentru a vedea legăturile și prospețimea unor texte de odinioară, te ajută să înțelegi mai bine basmele vechi și personajul. În această carte, caii sunt în prim-plan, iar oamenii- în cel secund…O perspectivă nouă pentru mine…, o lecție de viață în care te fascinează multitudinea de straturi și de nuanțe.

Cu sentimente amestecate,

O iubitoare de cai ( și de iepuri și povești rememorate)-

Ami (Liber la literă!- Școala Gimnazială ”Grigore Hagiu,” Tg Bujor

 

„Swann”, de Marcel Proust

adevarul-in-cautarea-timpului-pierdut-swann.jpg

Marcel Proust, „Swann”, editura Adevărul, anul 2010, traducător: Irina Mavrodin.

Cu ocazia Zilei Literației, am ales cea mai bună lectură din această vară: opera lui Marcel Proust, autor consacrat, unul dintre cei mai talentați scriitori ai secolului XX. „În căutarea timpului pierdut” i-a adus recunoaștere mondială, pe bună dreptate. Iar „Swann”, prima parte din această serie de romane, reprezintă copilăria tânărului Marcel. Și este, de asemenea, cartea mea preferată din vara aceasta.

Ador faptul că facem cunoștință cu temerile si pasiunile copilului Marcel. Descoperim Combray-ul, întâlnim membrii familiei. Sentimentele micului Proust m-au făcut să lacrimez: totul este atât de viu și de autentic în mintea lui! Iubirea pentru părinți, dorința de afecțiune și interesul în persoana domnului Swann m-au făcut să mă regăsesc în roman.

Și ceea ce mai impresionează e faptul că romanul nu prezintă doar copilăria prin ochii unui mai bătrân și mai înțelept Proust, ci și povestea de viață a domnului Swann. O existență plină de plăceri, de distracții și o aventură nevinovată duc la consecințe dezastruase: dragostea imposibilă din cauza rangului social inferior. Astfel, am fost părtașă la încercările lui Swann de a se debarasa de acest sentiment de „rău augur”, care îți întunecă mintea. Am trăit alături de el chinurile dragostei și l-am putut înțelege pe deplin.

Pe de altă parte, vedem iubirea inocentă a micului Proust pentru fiica domnului Swann. Am observat cât de diferită este de pasiunea înflăcărată a tatălui fetei. Descrierea ei și detaliile menționate m-au făcut să îndrăgesc și mai mult cartea și să resimt fiorii primei iubiri copilărești.

„Swann” a fost, din toate punctele de vedere, cea mai bună lectură din vara aceasta. Am iubit cartea și nu m-am rezumat doar la o citi. Am încercat să îmi perfecționez stilul de scriere, „furând” tehnici din romanul lui Proust. Recomand această carte oricui, este o lectură obligatorie, care îți încălzește inima și te uimește, deopotrivă.

Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”,  Drobeta Turnu Severin.

Amos Oz, „Deodată în adâncul pădurii. O poveste”

 

Deodată în adâncul pădurii. O poveste

de Amos Oz

Scrisă de Amos Oz, cel mai important prozator și eseist israelian, cartea apare în anul 2005 și este publicată în România de editura Humanitas Fiction în anul 2017.

Amos Oz - Deodata in adancul padurii.jpeg“Deodată în adâncul pădurii” este o poveste scurtă, dar frumoasă din care învățăm despre simplitate și despre respectul pe care îl datorăm vieții, despre toleranță, excludere și rolul colectivului, despre singurătate, curaj, dorința de cunoaștere și, mai ales, despre importanța comunicării.

Maya și Mati sunt doi copii care trăiesc într-un sat blestemat în care, cu mult timp în urmă, s-a întâmplat un eveniment ciudat: toate vietățile au dispărut!

Toți locuitorii se tem de venirea pe timpul nopții a duhului muntelui, Nehi. Nimeni nu se aventurează afară după lăsarea întunericului și nici în pădurea din apropiere, sălașul duhului și locul unde acesta se pare că  a ademenit toate animalele.

Maia și Maty, cărora misterul le-a stârnit curiozitatea, refuză ignoranța și aleg plini de curaj să dezlege misterul și urmându-și intuiția se aventurează adânc în pădure în ciuda interdicției.

Fiind vorba de copii, depinde de fiecare cititor să-și imagineze sfârșitul care rămâne un mister. Oare reușesc cei doi copii să dezlege misterul, să afle cauza și modul în care animalele au dispărut din sat?

(Sebastian Caminschi, clasa a VII-a, Colegiul Național “Gheorghe Lazăr” Sibiu)