Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau.
Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau este un roman scris de Fredrick Backman cunoscut pentru romanul sau de debut “Un barbat pe nume Ove. “Fredrick este unul dintre cei mai indragiti autori scandinavi contemporani “ precum scrie in carte , iar in Romania a mai aparut inca o carte de-a sa numita “Scandalul”, in colectia Musai. Colectia Musai a fost creata de editura Art si contine cateva carti despre care am vorbit in trecut, precum “Vegetariana” si inca vreo cateva pe care le-am citit, dar despre care nu am vorbit (inca) . Deci, inapoi la review… Despre ce este vorba? Despre Elsa…o fata obsedata de pop-culture , ce poarta un fular cu gryfindor si a carei inteligenta o intece pe cea a copiilor de 8 ani din clasa ei (si uneori si pe cea a adultilor) . Desi este un personaj carismatic si interesant jumatate din liniile ei de dialog sunt doar referinte , de cele mai multe ori catre Harry Potter , X-Men si in final, Star Wars… Apropo, Ordinul Pheonix e cea mai naspa dintre cele 7 carti si 8 filme , lucru pe care il spune si ea, asa ca poate fi iertata pentru lipsa de personalitate pe care o arata pana la cel de-al doilea sfert al cartii.Elsa are o bunica , care indeplineste calitatile bunicilor din carti, astea fiind :-fumatoare profesionista , iubitoare , amuzanta si unul nou, nebuna … Glumesc, nu e nou… Elsa mai are o mama insarcinata , despre care ne este spus ca este o extrovertita , obsedata cu ordinea si care nu se implica in multe situatii nebunesti sau conflicte ce implica orice fel de urlet.
Elsa are doi tatii, unul fiind cel biologic, despre care aflam ca este un introvertit obsedat de Apple si care nu a vazut in viata sa un film Star Wars sau citit o carte Harry Potter, si un tata vitreg care e acolo doar pentru a fi cat de cat amuzant si care este foarte rapid. Elsa mai are o mama vitrega si frati vitregi, pe care ii vedem doar la inceput si la final . Elsa are o personalitate asemanatoare cu cea a bunicii sale, dar spre deosebire de ea, are niste limite si o cunoastere vasta a site-ului Wikipedia si a definitiilor oferite de el . Are o teama cam irationala pentru un personaj ca si ea , frica de sora sau fratele sau numita/numit Jumatatea si de impartirea iubirii mamei sale, dar una insotita de argumente relevante , de exemplu faptul ca nu e atasata de tatal sau vitreg trebuie pastrat la fel pana la nasterea copilului , astfel incat nu se va simti ranita cand el ii ofera atentia si
iubirea unui copil care nu este diferit. Povestea incearca sa fie mai multe lucruri in acelasi timp si reuseste … partial.Incearca sa fie o poveste despre diferentele de caracter , apoi spre final un thriller si o poveste de aventura/mister/actiune . Povestea despre diferente functioneaza pentru ca dureaza de la inceput pana la final dar partea thriller pare fortata in ultimul sfert de carte din cauza lipsei de final tip drama . Schema asta functioneaza in Un barbat pe nume Ove, pentru ca avem o poveste mult mai mica (ca spatiu si personaje) si pentru ca Ove este familiar cu personajul in cauza de la inceputul povestii.
Elsa si bunica sa au o lume imaginara numita Taramul Aproape-Treaz ce cntine 6 regate, Miamas fiind cel in care isi petrec cel mai mult timpul… Povestile e care bunica sa i-le spune despre taram sunt relevante de-alungul cartii , toate fiind repovestiri cu personaje fantastice a lucruri pe care bunica ei , fosta doctorita/chirurgle-a adunat.
Inapoi la review: Bunica Elsei moare, si la moartea sa primeste o scrisoare catre un vecin pe care ea il numeste Monstrul pentru ca nu se prea arata si pentru ca e foarte rapid.Ajunge sa salveze un catel ce locuieste singur numit Amicul si se imprieteneste cu monstrul care este pus de bunica ei sa o protejeze si pornesc cu totii intr-o”Vanatoare de comori “ cu un premiu misterios…
Cartea exceleaza in mai multe locuri , unul dintre ele fiind interesul in motivatia personajului si in personaj in primul rand.Unul dintre lucrurile la care alte carti esueaza si la care Fredrick Backman se pricepe cel mai bine, este un personaj interesant pe care vrei sa il vezi castigand…Relatiile dintre personaje sunt la fel de excelente , ajungand in zona Uncanny Valley fiind prea adevarate pentru o poveste, de exempu relatia dintre Elsa si mama ei , pe care ajunge sa o inteleaga atunci cand afla ca bunica sa era mereu plecata astfel ca s-a invatat singur sa creasca nu pentru ca a vrut sa creasca ci pentru ca a fost nevoita si ca se fereste de aventurile nebunesti pe care Elsa si bunica ei le aveau tocmai din aceeasi cauza.In cele din urma, vreau sa vorbesc despre lumile create de Fredrick Backman care par si ele neobisnuit de reale , dar care nu sunt chiar exagerate precum cele ale unui Sadoveanu suedez.
Cred ca povestea nu a atins potentialul pe care Un barbat pe nume Ove l-a atins, nu din lipsa de momente emotionale sau personaje interesante, caci vecinii despre care nu am prea vorbit pentru a nu ruina experienta pe care o veti avea citind-o ating toate acele puncte sensibile , ci din cauza unui final fortat si totusi neasteptat si a unei povesti ce se simte uneori prea lunga fara motiv si care iti cere atentia neconditionat, desi astfel de momente apar doar spre final.
Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau este un roman scris de Fredrick Backman cunoscut pentru romanul sau de debut “Un barbat pe nume Ove. “Fredrick este unul dintre cei mai indragiti autori scandinavi contemporani “ precum scrie in carte , iar in Romania a mai aparut inca o carte de-a sa numita “Scandalul”, in colectia Musai. Colectia Musai a fost creata de editura Art si contine cateva carti despre care am vorbit in trecut, precum “Vegetariana” si inca vreo cateva pe care le-am citit, dar despre care nu am vorbit (inca) . Deci, inapoi la review… Despre ce este vorba? Despre Elsa…o fata obsedata de pop-culture , ce poarta un fular cu gryfindor si a carei inteligenta o intece pe cea a copiilor de 8 ani din clasa ei (si uneori si pe cea a adultilor) . Desi este un personaj carismatic si interesant jumatate din liniile ei de dialog sunt doar referinte , de cele mai multe ori catre Harry Potter , X-Men si in final, Star Wars… Apropo, Ordinul Pheonix e cea mai naspa dintre cele 7 carti si 8 filme , lucru pe care il spune si ea, asa ca poate fi iertata pentru lipsa de personalitate pe care o arata pana la cel de-al doilea sfert al cartii.Elsa are o bunica , care indeplineste calitatile bunicilor din carti, astea fiind :-fumatoare profesionista , iubitoare , amuzanta si unul nou, nebuna … Glumesc, nu e nou… Elsa mai are o mama insarcinata , despre care ne este spus ca este o extrovertita , obsedata cu ordinea si care nu se implica in multe situatii nebunesti sau conflicte ce implica orice fel de urlet.
Elsa are doi tatii, unul fiind cel biologic, despre care aflam ca este un introvertit obsedat de Apple si care nu a vazut in viata sa un film Star Wars sau citit o carte Harry Potter, si un tata vitreg care e acolo doar pentru a fi cat de cat amuzant si care este foarte rapid. Elsa mai are o mama vitrega si frati vitregi, pe care ii vedem doar la inceput si la final . Elsa are o personalitate asemanatoare cu cea a bunicii sale, dar spre deosebire de ea, are niste limite si o cunoastere vasta a site-ului Wikipedia si a definitiilor oferite de el . Are o teama cam irationala pentru un personaj ca si ea , frica de sora sau fratele sau numita/numit Jumatatea si de impartirea iubirii mamei sale, dar una insotita de argumente relevante , de exemplu faptul ca nu e atasata de tatal sau vitreg trebuie pastrat la fel pana la nasterea copilului , astfel incat nu se va simti ranita cand el ii ofera atentia si
iubirea unui copil care nu este diferit. Povestea incearca sa fie mai multe lucruri in acelasi timp si reuseste … partial.Incearca sa fie o poveste despre diferentele de caracter , apoi spre final un thriller si o poveste de aventura/mister/actiune . Povestea despre diferente functioneaza pentru ca dureaza de la inceput pana la final dar partea thriller pare fortata in ultimul sfert de carte din cauza lipsei de final tip drama . Schema asta functioneaza in Un barbat pe nume Ove, pentru ca avem o poveste mult mai mica (ca spatiu si personaje) si pentru ca Ove este familiar cu personajul in cauza de la inceputul povestii.
Elsa si bunica sa au o lume imaginara numita Taramul Aproape-Treaz ce cntine 6 regate, Miamas fiind cel in care isi petrec cel mai mult timpul… Povestile e care bunica sa i-le spune despre taram sunt relevante de-alungul cartii , toate fiind repovestiri cu personaje fantastice a lucruri pe care bunica ei , fosta doctorita/chirurgle-a adunat.
Inapoi la review: Bunica Elsei moare, si la moartea sa primeste o scrisoare catre un vecin pe care ea il numeste Monstrul pentru ca nu se prea arata si pentru ca e foarte rapid.Ajunge sa salveze un catel ce locuieste singur numit Amicul si se imprieteneste cu monstrul care este pus de bunica ei sa o protejeze si pornesc cu totii intr-o”Vanatoare de comori “ cu un premiu misterios…
Cartea exceleaza in mai multe locuri , unul dintre ele fiind interesul in motivatia personajului si in personaj in primul rand.Unul dintre lucrurile la care alte carti esueaza si la care Fredrick Backman se pricepe cel mai bine, este un personaj interesant pe care vrei sa il vezi castigand…Relatiile dintre personaje sunt la fel de excelente , ajungand in zona Uncanny Valley fiind prea adevarate pentru o poveste, de exempu relatia dintre Elsa si mama ei , pe care ajunge sa o inteleaga atunci cand afla ca bunica sa era mereu plecata astfel ca s-a invatat singur sa creasca nu pentru ca a vrut sa creasca ci pentru ca a fost nevoita si ca se fereste de aventurile nebunesti pe care Elsa si bunica ei le aveau tocmai din aceeasi cauza.In cele din urma, vreau sa vorbesc despre lumile create de Fredrick Backman care par si ele neobisnuit de reale , dar care nu sunt chiar exagerate precum cele ale unui Sadoveanu suedez.
Cred ca povestea nu a atins potentialul pe care Un barbat pe nume Ove l-a atins, nu din lipsa de momente emotionale sau personaje interesante, caci vecinii despre care nu am prea vorbit pentru a nu ruina experienta pe care o veti avea citind-o ating toate acele puncte sensibile , ci din cauza unui final fortat si totusi neasteptat si a unei povesti ce se simte uneori prea lunga fara motiv si care iti cere atentia neconditionat, desi astfel de momente apar doar spre final.
Comentarii recente