Poate lectura într-adevăr rafina un om? Îl poate ea scoate pe acesta din lumea măruntă în care trăiește și îl poate ajuta să dobândească libertatea spiritului? Personajele principale ale romanului „Balzac și Micuța Croitoreasă chineză” de Dai Sijie ne demostrează că răspunsul este întotdeauna afirmativ la toate aceste întrebări.
Povestea urmărește aventurile a doi „tineri intelectuali” (de fapt, doi adolescenți care nici nu au terminat gimnaziul), trimiși într-un sat de pe muntele Fenixului Ceresc în perioada lor de „reeducare”, în contextul perioadei comuniste, și care ajung să se îndrăgostească de aceeași fată, fiica unui croitor local. Ne aflăm în China anilor 1971-1974, o altfel de Chină decât cea a zilelor noastre, o țară cufundată într-o perioadă sumbră a instaurării comunismului, cu toate măsurile absurde pe care le-a implicat. De plidă, intelectualii erau priviți drept „dușmani ai poporului” și condamnați pe nedrept. Cu toate că cei doi băieți provin din astfel de familii, aceștia trec prin preioade grele, în care sunt despărțiți de părinții lor și trebuie să se obișnuiască cu traiul de muncitor. Totuși, aventurile lor sunt povestite mai degrabă într-o manieră destinsă, autorul reușind să îmbine cu măiestrie momentele fericite cu cele tragice (de pildă, Luo nu încetează să îi vorbească prietenei sale despre cărțile citite chiar și atunci când se îmbolnăvește grav și nu poate să se ridice din pat).
„- Și cum îi zice la cântecul ăsta al tău? […]
– Mozart…, am dat să spun.
– Mozart ce?
– Mozart se gândește la președintele Mao, continuă Luo în locul meu.”
Deși personajul narator și prietenul său Luo încearcă să se integreze în această lume dezumanizantă, îndeplinind sarcinile grele care le sunt alocate, aceștia se salvează mental prin puterea creativitații și întreținerea pasiunilor. Astfel, pe când personajul narator este „un bun muzician”, impresionând întregul sat prin interpretarea sa la vioară a pretinsei sonate „Mozart se gândește la președintele Mao”, Luo își câștigă reputația de povestitor de filme, prin relatările expresive ale peliculelor vizionate, la îndemnul primarului. Monotonia traiului în micuțul sat de pe vârful muntelui este conturbată însă de întâlnirea cu Ochelaristul, băiat de oraș supus și el regimului de reeducare, și care deține pe ascuns traduceri interzise ale lui Balzac, Flaubert, Dumas, Hugo, Dostoievski, considedrate neprețuite de Luo și de prietenul său.
Trebuie să recunosc, nici nu am știut pe ce bijuterie literară am pus mâna atunci când am cumpărat romanul lui Dai Sijie. Este cartea ideală, care, din momentul deschiderii ei, nu mai poate fi lăsată din mână până la final. Am fost profund impresionată, și nu doar de gingășia cu care a fost scrisă cartea: de la modul sprințar în care băieții reușesc să păcălească vigilența unui primar imposibil de stupid și până la gestul final al Micuței Croitorese de a se desprinde de universul ei limitat pentru a păși spre calea devenirii ei.
Trempe Andrada, clasa a 10-a
C. N. „Emanuil Gojdu”, Oradea
Comentarii recente