„Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare”, de Suzanne Collins

Suzanne Collins, „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare”, editura Armada, anul 2020, traducător: Ana-Veronica Mircea.

Ar fi de prisos să scriu o recenzie a trilogiei „Jocurile foamei”. Este arhicunoscută și fiecare dintre noi am vizionat, măcar, filmele, dacă nu am citit cărțile. Dar Suzanne Collins a extins, de curând, acest univers îndrăgit cu romanul care precede „Jocurile foamei”. Este vorba despre „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare”, povestea președintelui Snow.

Când am aflat că va avea loc o lansare internațională a cărții, nu mi-am încăput în piele de bucurie, deși cei din jurul meu erau sceptici. De ce ai citi o carte despre un antagonist? Răspunsul e simplu: pentru a-i înțelege motivele, viziunea și dorințele. Nimeni nu face rău doar de dragul de a avea o ocupație. Iar povestea lui Coriolanus Snow mi-a dovedit-o din plin.

La zece ani după terminarea războiului care a dus la crearea Panemului și la distrugerea Districtului 13, familia Snow, odată impunătoare, a decăzut. Orfan și plin de furie, tânărul Coriolanus dorește doar să redea numelui „Snow” strălucirea de odinioară. Dar faptul că el, bunica lui și Tigris, verișoara sa, sunt în pragul sărăciei nu îl ajută. Însă, Coriolanus este inteligent și șiret. Face tot posibilul pentru a fi remarcat, dar, din păcate, este ales pentru a fi mentorul tributului din Districtul 12. Ceea ce înseamnă că nu va câștiga Jocurile Foamei în veci. Cel puțin la prima vedere, pentru că Lucy Gray Baird nu este ca orice tribut. Este vicleană, știe că vrea să rămână în viață. Iar când vede că tânărul Coriolanus este capabil de orice pentru a câștiga, Lucy Gray începe să joace după propriile reguli.

Povestea lui Snow a fost fascinată. Am avut ocazia să îi aflu gândurile, cele mai adânci temeri și să îi înțeleg reacțiile. Iar ca stil de scriere, „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare” îi este superioară trilogiei originale. Se vede că autoarea a crescut mult ca scriitoare. Am adorat cartea, care a reușit să îmi capteze atenția și să mă reintroducă în lumea distopică a Panemului.

Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.