SCRISOARE CU MĂRȚIȘOARE/CĂRȚIȘOARE

SCRISOARE CU MĂRȚIȘOARE/CĂRȚIȘOARE

SCRISOARE CU MĂRȚIȘOARE/CĂRȚIȘOARE

„1 martie călător

Îți trimite-un mărțișor,

Împletit cu multe fire

Să-ți aducă fericire!”

Cu aceste versuri dintr-un cântecel de copii dăm de fiecare data semnalul primului eveniment al Lecturiadei 2021. De opt ani sărbătorim Mărțișoare/Cărțișoare și de fiecare dată începem cu o scrisoare în care vă amintim semnificația zilei de 1 Martie și înțelesurile pe care i le-am dat noi. Atât Dragobetele, Cap-de Primăvară, sărbătorit la sfârșitul lui februarie, cât și Mărțișorul sunt sărbători ale bucuriei și începutului. Ambele marchează, în credința celor vechi, venirea primăverii si începutul unui nou an. De aceea socotim că sunt zilele cele mai potrivite pentru a face daruri celor dragi, înlocuind banul de argint, legat pe șnurul de mătase alb-roșu, cu o carte.

In cei opt ani am păstrat sensul de bază, dar, de fiecare dată, ne-am străduit să găsim alte aspecte care merită să fie sărbătorite în relația cititor-carte.

Anul acesta este unul mai special; nu știm câți ne vom vedea „față în față” ca să ne dăruim Mărțișoare/Cărțișoare și câți le vom dărui numai prin intermediul ecranului. Și atunci ne-am gândit la o soluție care să-i mulțumesacă pe toți. Ce ar fi să dăruim prin scrisori mărțișoare personajelor din cărți? Să nu vă gândiți că e o soluție simplă și că putem dărui cărți la întâmplare. Din contră. Sunt și ele „persoane”, chiar dacă numai de hârtie (deocamdată, dar cine știe ce ne rezervă viitorul). Sunt și ele, la fel ca noi, de mai multe feluri. Printre ele sunt cititori pasionați care chiar uită unde este granița dintre imaginație și realitate. Sunt printre ele, indiferent de vârstă, și cele care nu știu să citească sau, și mai rău, refuză să citească o carte. Uneori scriitorii se opresc îndelung asupra gusturilor lor în materie de cărți, alteori nu ne spun nimic. Și aș putea continua mult pe tema aceasta, dar de aici înainte vă las pe voi.

Ce ar trebui să faceti? Concret: 1. să alegeți un personaj pe care să-l cunoașteți foarte bine (vârstă, sex, profesie, situație familială, locul lui în comunitate, interese, dacă este cititor sau nu, ce gusturi are în materie de cărți, ce obișnuințe de lectură, hobby-uri etc.); 2. să vă gândiți la o carte care i s-ar potrivi și, mai ales, de ce; 3. apoi, într-o scrisoare – poate fi și o înregistrare audio/video, să-l convingeți cu argumentele cele mai potrivite să o citească. Scrisoarea nu trebuie să depășească o pagină și înregistrarea 2 minute; 4. iar, în intervalul 1-8 Martie, să vă găsiți o oră sau două, sau mai multe și să discutați între voi ce ați descoperit (ce ați învățat despre voi și despre personaje cu acest exercițiu); 5. să postați pe grupul de pe Facebook al Lecturiadei (https://www.facebook.com/groups/1990804990946055), în intervalul stabilit, descrierea activității (puteți folosi un podcast sau o carte digitală. Știu ca sunteți deja experți în utilizarea a tot felul de aplicatii: Book Creator, Calameo, Storyjumper) și să urmăriți postările colegilor voștri; 6. în sfârșit, cei care doresc, și am dori să fie cât mai mulți, pot dezvolta activitatea într-un proiect al clasei sau al cercului pentru secțiunea Digievenimente a Lecturiadei 2021, aplicând pentru „admiterea” la Școala solomonarilor lui Solomon Marcus 2021.

 

Vă așteptăm să sărbătorim împreună, începând cu 1 martie și încheind în 8 martie, de Ziua femeii, cărțile, personajele, cititorii, bucuria cititului și… primăvara.

 

Unde fugim de-acasă chiar și-n pandemie?

Unde fugim de-acasă chiar și-n pandemie?

A. Cine suntem?

Suntem membrii Cercului de lectură Unde fugim de-acasă? (Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani). Este al șaptelea an de când participăm la Concursul Național Lecturiada elevilor, deoarece ne place să ne implicăm în proiectele și concursurile care presupun participarea noastră, împreună, la activități care promovează lectura și scrierea creativă.

De la început, am intenționat să ne înscriem la toate proiectele din secțiunea Digiproiecte, mai exact la evenimentele Mărțișoare Cărțișoare, Ziua Poeziei și Ziua Cărților. Participarea a constat în realizarea, în etape, pe tot parcursul anului școlar (chiar și în perioada școlii on-line) a unor produse (recenzii, videoclipuri, desene, colaje, creații originale, fotografii etc.) de promovare a lecturilor noastre.

B. De ce ne plac proiectele transdisciplinare?

Prin citit, prin muzică și prin desen, copiii aud și învață cuvinte noi, își dezvoltă atenția și memoria, dezvoltă abilități de ascultare, acumulează informații, asociază cuvintele cu imaginile (aici intervine rolul ilustrațiilor, al desenelor, colajelor, fotografiilor etc.),  au imaginația și simțurile stimulate, pot fi familiarizați cu teme de interes care să-i pregătească pentru evenimente viitoare, sunt încurajați să iubească lectura și cărțile. Proiectele propuse de Lecturiada elevilor 2020 se înscriau în această notă a învățării transdisciplinare și ne stimulau în direcția creșterii implicării elevilor, chiar și în perioade critice (pandemia). Prin participarea la aceste proiecte, i-am sprijinit pe copii să se exprime, să ia inițiativa, să caute soluții pentru colaborare, pentru învățare împreună (chiar și la distanță fiind), să se apropie de realitate, să-și adapteze ,,învățarea” fiecare la capacitatea lui, iar la final să se bucure din plin de participarea lor în contexte inedite de învățare.

C. Scopul a fost acela de a-i apropia pe copii, prin aceste acțiuni, de literatura română sau universală pentru copii, de a da imbold dorinței lor de cunoaștere, de a-i determina să înțeleagă că lectura și cultura sunt importante în construirea și desăvârșirea personalității lor. Prin participarea la aceste proiecte, copiii au fost convinși să devină prieteni ai cărților.

D. Obiectivele urmărite: încurajarea și stimularea interesului pentru lectură; cultivarea lecturii de plăcere; dezvoltarea atitudinii de relaționare a elevilor cu ei înșiși și cu ceilalți.

E. Etape:

  1. TATUAJE LITERARE. După participarea, în octombrie 2019, în cadrul FILIT (Iași, Casa Copilăriei) – Întâlniri cu scriitori, la Atelierul Povești din Pădurea Muzicală. George Enescu. Vivaldi, cu scriitoarea Cristina Andone, și participarea, în aceeași lună, la concursul de Tatuaje literare, propunere din partea scriitoarelor din grupul De basm (Adina Rosetti, Iulia Iordan, Victoria Pătrașcu, Cristina Andone, Laura Grunberg), care a presupus desenarea sub forma unui tatuaj a unui simbol al cărții preferate, membrii Cercului nostru de lectură au dorit să se implice într-o serie de activități care să continue ceea ce ei au aflat/au învățat și să-i susțină în dorința lor de a fi creativi. De aceea, le-am propus participarea la proiectele din cadrul Concursului Național Lecturiada elevilor 2020.

Iată câteva dintre tatuajele literare realizate de membrii cercului nostru de lectură și o listă derecomandări de lectură realizată din titlurile cărților preferate care au inspirat tatuajele.

  1. MĂRȚIȘOARE/CĂRȚIȘOARE. Pentru Mărțișoare Cărțișoare ne-am pregătit timp de 2 săptămâni. Sarcina a constat în alegerea romanului preferat și în prezentarea lui sub forma unui videoclip. Scopul a fost dublu: înscrierea în proiect și, prin prezentarea videoclipurilor în clasă, crearea unei liste de sugestii de lectură și conferirea unui cadru de dialog proactiv pe marginea cărților prezentate. O parte dintre Mărțișoarele Cărțișoare realizate au fost postate în săptămâna 25 fev.-1 martie pe pagina concursului și se pot găsi urmând linkurile de mai jos. O serie dintre acestea pot fi găsite și în secțiunea Cărți de top (pe site-ul concursului).

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3522492107821259/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3524522487618221/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3524522677618202/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3524523214284815/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3527632473973889/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3527632923973844/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531223566948113/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531224163614720/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531224666948003/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531225066947963/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3534416383295498/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3534417516628718/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537793602957776/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537794606291009/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537794932957643/

https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537795239624279/

 

  1. ZIUA POEZIEI. În 17 martie, am răspuns provocării actorului Ruslan Bîrlea de a posta videoclipuri în care elevii să recite o poezie filosofică. În comentariile la postarea dumnealui, Aursulesei Nicolae (14 ani), membru al cercului de lectură Unde fugim de-acasă?, a postat un astfel de videoclip, în care recită poezia Eva, de Lucian Blaga. https://www.facebook.com/iamsebastiantopan/videos/2021035124707072/

Exercițiul a fost unul util în momentul acela în care ne pregăteam să sărbătorim Ziua Poeziei, pe 21 martie. Eram deja izolați la domiciliu, lucru care nu ne-a împiedicat să ne continuăm activitățile. În vederea înscrierii și participării noastre și la acest eveniment, copiii au primit sarcina de a căuta poezia în pagini de roman și de a o promova într-o formă creativă, valorificând abilitatea de a transmite stări și sentimente și prin cuvânt, și prin culoare (desen). Toate materialele realizate de elevi din clasele a V-a, a VI-a și a VIII-a au fost adunate în 3 videoclipuri cu titlurile: Poezia „scrisă” pe pagini de roman și Căutând poezia cărților, videoclipuri postate în 2 aprilie pe pagina concursului și care pot fi vizionate aici:

https://www.facebook.com/100001815137894/videos/pcb.3344851375541403/3641450889258713

https://www.facebook.com/100001815137894/videos/pcb.3344851375541403/3641451625925306

https://www.facebook.com/100001815137894/videos/pcb.3344851375541403/3641452199258582

În 12 aprilie, am urmat sfaturile lui Sebastian Topan de a realiza un daily-vlog. Am postat, în comentarii, daily-vlog-ul realizat de Ciomaga Rareș (12 ani), membru al cercului de lectură Unde fugim de-acasă?.https://www.facebook.com/iamsebastiantopan/videos/2047808855363032/

  1. ZIUA CĂRȚII. Pe 23 aprilie, de Ziua Cărții, ne-am propus să participăm la „Cel mai mare cerc de lectură din vremea pandemiei”, organizat de ANPRO și susținut prin pagina Lecturiada 2020. Istoria unui posibil viitor. „Rezultatul” muncii noastre poate fi văzut aici: https://www.facebook.com/groups/1990804990946055/?post_id=3399488480077692 și despre participarea noastră la acest proiect am scris și în „Consilierul de lectură” (iunie 2020, art. Stați acasă și citiți!).

Ce înseamnă Cerc de lectură știam deja cu toții. Deși se numește „cerc” și asta ne face să ne gândim la așezarea participanților față în față, în formă de cerc, am înțeles, în condițiile impuse de pandemie, că „cercul” se poate forma și virtual, însă „cerc” nu înseamnă numai acest lucru, ci și o „întâlnire” a oamenilor care au ceva în comun, în cazul nostru: cărțile pe care le-am citit și despre care am dorit să vorbim și cu alții. De aici pornind, când încă mă întrebam cum aș putea organiza o întâlnire de cerc la distanță, mi-am amintit de „pânza de păianjen”, joc pe care îl jucam uneori la școală, ca să dăm și să primim informații despre un anumit subiect, angajându-i pe toți participanții în „țeserea” poveștii.

Am postat, pe pagina „Invitație la lectură” (pagina Cercului de lectură Unde fugim de-acasă?), pentru toți membrii cercului (elevi, părinți, colaboratori).

Anunțul:  ,,Vă invităm să omagiem cărțile, întorcându-ne la miezul lor prin discuțiile vii din cercurile de lectură obișnuite, să vorbim cu sfială și respect despre ce anume le datorăm, în ce fel ne-au ajutat să ne înțelegem, să îi înțelegem pe alții, în ce fel ne-au făcut să fim mai buni și poate un pic mai înțelepți, în ce fel ne-au învățat să supraviețuim, să ne acceptăm, să acceptăm că lumea poate fi și așa cum este acum, să învățăm ce înseamnă să speri, să te temi, să iubești, să trăiești, să mori.”

Apoi, le-am explicat cum se va desfășura „cercul de lectură” din pandemie: o să jucăm un joc pe care-l știți deja: Pânza de păianjen. Sunt prima. Am un ghem de sfoară pe care o voi da mai departe. O să vă scriu despre ce am învățat din unele cărți pe care le-am citit. Sunt cărți care-mi plac, cărți care mă fascinează, cărți care mă plictisesc sau cărți care mă fac să mă mai gândesc mult timp la ele. Sunt, de asemenea, cărți pentru care îmi doresc o continuare. Fie pentru că aș vrea să știu ce se întâmplă mai departe cu personajele, fie pentru că mi-au plăcut atât de mult încât n-aș vrea să se termine. Așa cum ni se întâmplă și cu filmele: de unele uităm imediat, pe altele le ținem minte și ne interesează să aflăm dacă apare sau nu o continuare a lor. O carte din această categorie este Zuleiha deschide ochii, de Guzel Iahina. Nu este o carte pentru copii. Este o poveste fascinantă despre acest personaj, Zuleiha, care trece printr-o serie de încercări teribile, pierzând totul, inclusiv speranța și totuși rezistând tuturor ,,probelor” și demonstrând triumful vieții asupra morții, al iubirii asupra urii, al nevoii omului de a trăi în armonie asupra răului făcut de om contra omului. Am citit cartea și mi-am dorit o continuare. Ultima pagină e un amestec de speranță (un copil se salvează) și durere (o mamă se desparte de copilul ei poate pentru totdeauna).

Ce vreau să spun cu toate acestea?

Cartea aceasta e una dintre cele care mi-au arătat viața așa cum n-aveam cum să o știu; am aflat că oamenii trec prin experiențe și încercări incredibile, cărora nu-i ușor să le reziste și totuși o fac (cât de puternici suntem și nu știm!); am simțit/resimțit empatic (intrând în pielea personajelor) stările lor: mi-a fost și frig (acțiunea se petrece în Siberia, locul zăpezilor și al frigului, iar personajele trăiesc într-un bordei sub pământ), și frică (de oamenii răi, de înec – la un moment dat, o barcă plină de oameni se răstoarnă, de animalele sălbatice – ca să supraviețuiască, oamenii trebuie să vâneze cum pot) etc.

Îmi doresc acum să citesc noul roman al scriitoarei: Copiii de pe Volga. Sper să găsesc în el legături cu romanul de care v-am vorbit. Să aflu ce s-a întâmplat cu fiul Zuleihei: a ajuns bărcuța lui la vreun țărm? Mi-ar plăcea s-o recunosc și pe mama lui în spatele vreunui personaj feminin. O să aflu în curând, când cartea va ajunge la mine.

O să dau sfoara mai departe către (aici, am enumerat câteva persoane din lista de prieteni) și le rog să-mi povestească și ele, așa cum am făcut și eu, pentru ce carte citită și-ar dori o continuare și ce au învățat despre oameni, univers, viață, moarte, boală, prietenie, pace, război etc din cartea respectivă.

Apoi, le rog să dea sfoara mai departe unui coleg/unui profesor/unui părinte din acest grup, care va face același lucru.

Aștept cu interes poveștile voastre despre cărți! Astăzi, de ziua ei, Cartea își va primi astfel urările de viață lungă. Pentru că spunând poveștile cărților, le dăm viață! Așadar, să spunem povești!”

După anunț, în funcție de cum s-a „deșirat” firul invizibil, s-au adunat multe povești ale altor povești descoperite în cărți. Am ales, pentru acest material, două  postări ale unor elevi cu vârste diferite și una a unui părinte:

Ioana Carcea, clasa a V-a: Olguța și un bunic de milioane de Alex Moldovan mi se pare o carte distractivă și serioasă în același timp. În carte este vorba despre o fată cu numele Olguța, de aceeași vârstă ca mine, 12 ani. Aceasta locuiește cu mama ei și câinele ei. Aceasta are o viață destul de normală, cu puține probleme la școală, dar în regulă, până când mama ei are nevoie de un transplant și de acolo începe toată povestea. Cartea aceasta m-a făcut să-mi dau seama că unele lucruri nu sunt așa cum le știu eu și că, la fiecare colț al vieții, mă va aștepta ceva nou, fiindcă, în carte, Olguța trece prin fel de fel de peripeții și află lucruri noi despre familia ei. Aștept o continuare în care Olguța va trece prin noi peripeții. Voi da sfoara mai departe lui…

(P. S. Comentariul Ioanei a ajuns la Alex Moldovan, însoțit de întrebarea: Când va apărea cel de-al doilea volum? Alex Moldovan a avut amabilitatea să ne anunțe că există acest al doilea volum, este deja la editură și va apărea imediat după ce lucrurile vor intra pe făgașul normalității.)

Nicolae-Teodor Aursulesei, clasa a VIII-a: M-am oprit la Alchimistul, scrisă de Paulo Coelho. Este povestea unui păstor andaluz, pe nume Santiago. Deși pleacă în căutarea unei comori adevărate, călătoria lui se transformă într-o călătorie a Legendei sale Personale în care învață lucruri despre viață, întâlnește personaje înțelepte precum un alchimist care are peste două sute de ani, o fată a deșertului, de care se îndrăgostește, un Englez studios, dar și niște tâlhari. Din carte am aflat că, dacă îți dorești cu adevărat ceva, tot universul va lucra la realizarea visului tău. Am mai aflat că uneori ne căutăm fericirea departe, dar ea se află în noi sau foarte aproape de noi. Aș dori o continuare a acestei cărți, ar fi interesant de aflat ce a făcut Santiago după ce și-a descoperit comoara, dacă a fost fericit sau a pornit în căutarea unui alt tip de fericire. Dau ghemul mai departe către …

Lora Corina Aursulesei, părinte Am să vorbesc de „Pygmalion”, piesa lui George Bernard Shaw. Elisa este o fată simplă, care vinde flori. Trebuie să țineți cont că acțiunea se petrece la începutul secolului al XX-lea, când lumea era împărțită nu numai între bogați și săraci, ci și între aristocrați și cei lipsiți de ,, sânge albastru”. Profesorul Higgins, inteligent, nu foarte răbdător și extrem de pretențios când venea vorba de limba engleză, pune un pariu cu prietenul său că o va transforma pe florăreasa Elisa într-o ființă rafinată, care va vorbi la perfecție limba engleză și va putea trece drept ducesă după ce o va antrena el.

Elisa muncește din răsputeri și învață manierele elegante, vorbește limba engleză fără cusur. Rămâne însă o fată simplă, care nu și-ar găsi locul niciodată între aristocrați. Concluzia ei a fost că era mai fericită înainte ca profesorul Higgins să o scoată din lumea ei fără pretenții, doar ca să arate că poate câștiga un pariu. Piesa m-a pus serios pe gânduri când am citit-o, în adolescență. Probabil pentru că și eu eram atrasă cumva de miraje, de luciul de suprafață. Din piesă am învățat că, dacă nu respecți oamenii, degeaba încerci să le faci un bine – de fapt încerci să îi cumperi, fiind mai preocupat de vanitatea proprie și nu de ce simt ei. Mi-am dorit o continuare a piesei, așa cum autorul nu a vrut-o, pentru că l-aș fi vrut pe profesorul Higgins mai puțin preocupat de știință. L-aș fi vrut mai empatic și să înțeleagă că manierele alese și aparențele nu înlocuiesc simplitatea și bunătatea. Ar fi avut multe de învățat de la Elisa. Dau ghemul mai departe pentru …

Diseminarea produselor realizate în cadrul acestor acțiuni s-a făcut prin paginile de Facebook: Invitație la lectură (grup destinat Cercului de lectură Unde fugim de-acasă?), Lecturiada 2020 – Istoria unui posibil viitor; în rev. Consilierul de lectură.

Loredana Carcea este profesoară la Școala Gimnazială Nr. 7  din Botoșani

 și coordonatoarea cercului „Unde fugim de-acasă?”

Cel mai mare cerc de lectură…

Cel mai mare cerc de lectură…

https://padlet.com/alinabalan947/94rg32adrynncjvf

Ziua Internațională a Cărții se sărbătorește anual pe data de 23 aprilie și este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor.

Prima manifestare de acest gen s-a desfășurat în 1995. 23 aprilie marchează trecerea în eternitate a doi titani ai literaturii universale: William Shakespeare și Miguel de Cervantes, precum și a altor scriitori: scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915).

În contextul pandemiei, inspirați de apelul ANPRO de a sărbători ZIUA CĂRȚII, altfel decât „didactic” sau „moralist”, un grup de elevi români socolescieni, alături de colegii lor slovaci și armeni coordonați de către profesorii colaboratori din cadrul programului internațional TED Alumni 2020, desfășurat  de către Universitatea din Illinois, SUA (program de formare continuă pentru profesori ce promovează schimbul de bune practici), au fost implicați  în acest proiect de promovare a  binefacerilor lecturii, a culturii, a  „neoteniei” spirituale.

Utilizând noile tehnologii, mai ales aplicația Padlet, elevii au fost solicitați să își amintească care este cartea ce ocupă  un  loc aparte în sufletul lor, să o recomande  colegilor ,încărcând prima copertă a  cărții, alături de  citatul  „spoiler”/ conținutul prezentat succint : „Postati în panoul virtual PADLET coperta unei cărți citite care v-a marcat. Selectați,de asemenea, un fragment reprezentativ de circa 10 rânduri (fragment scris sau audio)”. …

Pornind de la cărțile menționate de participanți, am realizat un top al preferințelor. Printre cărțile/autorii menționați figurează: M .Eminescu, M. Eliade, M.Preda, F. Dostoievski, M .Zusak, J.K. Rowling, Lois Lowry, A.  Exupéry,William Golding, Robert T.Kiyosaki, Dionysios Farasiotis, J.D.Salinger ș.a.

Din sfiala  aproape sacră cu care elevii au răspuns apelului, am  înțeles că numai împreună, într-un permanent dialog intergenerațional, putem deveni mai buni, poate un pic mai înțelepți, învățând lecția acceptării, a  speranței, trăind într-o lume care se construiește permanent pe fundamente mai puțin „distopice”, în acord cu principii universal valabile.

Elevii de la Liceul Tehnologic Toma Socolescu, Ploiești,

 coord. Alina Bălan

Cititori în oglindă. Ziua poeziei

Cititori în oglindă. Ziua poeziei

Cititori în oglindă 

În fiecare an, pe lângă lectura obligatorie (texte din programă, bacalaureat), îi solicit pe elevi să citească și alte cărți, de obicei cu grad de dificultate ridicat față de lecturile lor anterioare. Criteriile sunt neomogene: temele studiate la clasa a IX-a, marea literatură realistă în clasa a X-a, scrieri moderniste în clasa a XI-a, etc. Unul dintre criteriile după care mă orientez în ultimii ani este și „programa” Lecturiadei elevilor. De obicei, la proiect participă clase întregi, dacă nu chiar toate clasele la care sunt profesoară.

Demult mă gândeam să fac un proiect care să implice lectura integrală a unor volume de poezie, dar aveam nevoie de o idee care să lege tot demersul. Așa că am plecat de la un articol de pe internet despre cele șapte oglinzi eseniene, care spune că oamenii pe care îi întâlnim în viață sunt o reflexie a ceea ce reprezentăm noi din mai multe puncte de vedere/ oglinzi. Astfel am pornit de la premisa că fiecare dintre cei zece poeți aleși pentru lectură au ajuns la elevi nu din întâmplare, ci pentru că reflectă o latură a personalității lor. După o sesiune de brainstorming proiectul a căpătat denumirea de „Cititori în oglindă”.

De 1 Martie, o parte dintre membrii clubului de lectură „Muguri” (clasa a XI-a real)   s-au întrunit ”la o bomboană” cu ambalaj colorat. După ce au savurat bomboana preferată, aleasă după aromă, mărime și culoarea ambalajului, copiii și-au dat seama că vor fi colegi de grupă cu cei care aveau aceleași gusturi. 10 grupe, 10 mărțișoare cu 10 autori de poezie. După episodul de mormăituri în barbă, iarăși poezie, nu știu mare lucru despre Minulescu, nu înțeleg nimic din Barbu, etc. a urmat lectura… și uimirea! Mamăăă, să-ți citesc poezia asta! A urmat etapa de documentare în legătură cu viața poetului și realizarea unui monolog de 5 minute prin care să atragă atenția colegilor asupra poetului citit. Monologurile au fost prezentate la o clasă de mate-info, cu scopul de a-i implica pe elevi în realizarea unor postere digitale.

Odată cu volumul de poezie, le-a parvenit și o listă cu texte (proză, eseuri, memorii) scrise în prima jumătate a secolului trecut sau despre această perioadă; au avut de ales o carte pentru lectură, după o mică documentare, în așa fel încât să poată asocia idei din carte cu volumul de poezie. De exemplu, au asociat lui Blaga romanul scris de același autor, ”Luntrea lui Caron” și volumul de filozofie ”Trilogia valorilor”. Cei care au avut de citit Voiculescu, au ales ”Viața lui Isus” de Giovani Papini și ”Tăcere” de Shusaku Endo, un roman despre persecuțiile la care erau supuși creștinii în Japonia secolului al XVII-lea ș.a.m.d.

A urmat lectura articolului despre cele șapte oglinzi eseniene; ca exercițiu de reflecție, realizarea unui eseu în care să scrie dacă au identificat aspecte ale personalității lor în poeziile citite. Citind versurile Anei Blandiana, ceva din sufletul meu a început să vibreze – scrie Miriam A. din clasa a XI-a. Poezia ei îmi vorbea; era ca și cum îmi vedeam gândurile pe o foaie de hârtie și simțeam aceeași emoție ce mă încerca deseori în fazele mele poetice. Rezonez cu Ana Blandiana pentru că o percep așa cum mă percep pe mine. O cunosc numai din poezii, dar mi-a fost de ajuns să înțeleg că pentru ea totul trece dincolo de trup și este etern prin suflet. De mic copil mi-am văzut trupul ca pe o imagine temporară pe care o ia sufletul și prin care acesta s-a adaptat la viață pe acest pământ. Deseori mă uitam în oglindă și mă priveam în ochii întrebându-mă: Oare cum arăt eu? Care este înfățișarea adevărată pe care o are sufletul meu?. Poezia ei dă libertatea mult tânjită sufletului, care nu mai este constrâns, ci liber să se manifeste, căci, dezlegat de condiția umană, este atotputernic. Totuși, eu și Ana Blandiana vom rămâne conectate prin “Țara din care venim”. Același exercițiu, aplicat la clasa a X-a uman, la care tocmai am discutat despre mai multe poezii de dragoste ale unor poeți români (după un articol al Emiliei Piroș, ”Iubirea în piei diacronice”, în revista Perspective, Nr. 1 (31)/ 2016), s-a încheiat cu scrierea unor scrisori de dragoste și a unor poezii pe tema iubirii.

Redăm textul unei scrisori al cărei autor a dorit să fie anonim.

„Îndrăgita mea ființă,

Îți scriu acum această compoziție pentru a-mi exprima deplina apreciere pe care ți-o port. Am atâtea lucruri să-ți comunic, viața întregă și hârtia toată ce s-a produs până acum nu mi-ar fi suficiente pentru a-ți comunica propriile mele gânduri raportate la tine, draga mea…

Fiecare secundă petrecută cu tine mă face mai bogat sufletește, mă face un om împlinit. Sunt printre puținii oameni care au reușit să găsească atât de ușor și de repede fericirea absolută în Univers, acest lucru fiind dtorat în exclusivitate ție. Felul tău de a fi mă captivează de fiecare dată când vorbim… Îți mai aduci aminte când te-am provocat ultima dată să-mi dai o definiție a iubirii!? Aștept și acum răspunsul de la tine, eu însă am căutat în dicționarul sufletului meu și nu m-a mirat să găsesc chiar numele tău acolo. M-aș bucura să aflu că vorbele spuse de mine mai sus sunt în deplină rezonanță cu percepția ta despre mine.

Îmi exprim speranța că flacăra phaliei dintre noi s-a aprins, v-a arde până la sfârșitul veacului, iar nici cea mai mare firtună nu o va putea stinge vreodată. Aștept cu nerăbdare momentul când ne vom revedea, aștept din tot sufletul acel moment, chiar dacă acum câteva minute ne-am despărțit… Ei bine, pentru mine, fiecare secundă fără tine este asemeni unui secol! Sunt dependent de tin și chiar dacă acest fapt ar părea ridicol, nebunesc, inconștient, totuși, eu îți scriu ție, draga mea, acest mesaj în deplină conștiență.

Ești singura persoană care mă face să mă deconectez de la rutină și mă face să aspir către nemurire. Drumul este greu, însă, datorită ție, găsesc mereu poteci și indicatoare, ce îmi ghidează toți pașii. Acum, când îți scriu aceste rânduri, orbecăiesc deja prin întuneric, fiindcă m-am rătăcit…

Al tău, K. Tz.”

A urmat etapa de documentare în legătură cu viața poeților și realizarea unui monolog de cinci minute prin care să atragă atenția asupra poetului citit. Monologurile au fost prezentate la o clasă de mate-info, cu scopul de a-i implica pe elevi în realizarea unor postere digitale.

Cam pe aici ajunsesem când ne-a prins pandemia. A urmat un răgaz pentru lectură și scrierea recenziilor, acomodarea cu lecțiile on-line. Am marcat Ziua Poeziei și Ziua Cărții prin lectură, prin realizarea unor fotografii, a posterelor. Am făcut și alte mici teme inspirați de postările colegilor de pe pagina Lecturiadei. Un mare succes a fost reinterpretarea unor opere de artă celebre, temă care nu a avut legătură directă cu proiectul, dar, până la urmă, s-a dovedit a fi tot o formă de poezie.

 Etapele proiectului au fost popularizate pe mai multe pagini de facebook, pagina colegiului, pagina grupului de lectură, pagina Lecturiadei. Produsele media realizate sunt posterele digitale, calameo, un padlet al proiectului. https://ro.padlet.com/cristina_anfimov/7nf0xafpwj7vldjl

Ultima etapă, aceea în care cele 10 grupe trebuiau să facă o prezentare a volumelor citite,  a rămas, din păcate, nefinalizată. Sperăm să o facem la toamnă, dacă ne vom întâlni cu elevii. Dacă nu, vom recurge la o soluție on-line.

În ceea ce privește feedback-ul elevilor, acesta se circumscrie experiențelor din fiecare an. Începem cu o urmă de îndoială și chiar împotrivire a unor elevi la tot ce iese în afara listei de autori din programa școlară (la clasele de real) și ajungem la bucuria de a descoperi cărți uimitoare, experiențe care dau de gândit, conectare la propria persoană. Între cele două etape – doar multă muncă. Ca să închei, îl citez pe Cosmin Țugui, mare fan al Școlii Solomonarilor: „Activitățile din proiect au contribuit la pictarea în culori mai vii a unei lumi devenite gri din cauza pandemiei…”. Aceeași idee, de lectură văzută ca sursă de lumină, se reflectă în afișul realizat de Adrian Majeru din clasa a XI-a cu ocazia  Zilei Internționale a Cărții.

P.S. Pentru iubitorii de poezie.

Sincron

Îți amintești cum era cândva?

Iubirea dintre noi abia înflorise

Eram amândoi fericiți,

Proaspăt îndrăgostiți,

Iar viața își urma cursul firesc.

Inimile ne băteau sincron,

Dar ne aparțineau.

Ne iubeam,

Dar nu ne temeam.

Iubirea sau ce numeam noi atunci iubire

Era doar o amăgire,

Un vis frumos,

Nedureros,

Dar lipsit de substanță.

Ne iubeam,

Dar continuam să fim două ființe separate.

Ne iubim și acum,

Dar suntem fiecare câte o jumătate

A aceluiași întreg.

Inimile ne sunt legate,

Trupurile-înrobite,

Destinele-înlănțuite.     (Theodora Bărbuță, clasa a IX-a)

Elev: Cosmin Țugui; coordonator: Cristina Anfimov, Clubul de lectură „Muguri” Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți

Cercul Ritmurile lecturii

Cercul Ritmurile lecturii

Cercul „Ritmurile Lecturii” de la Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu” din Iași a fost înființat în anul 2005 și a reunit elevii interesați de lectură din clasele de gimnaziu și liceu. Scopul principal a fost promovarea lecturii în școli, grădinițe, în mediul rural, centre de plasament, familii defavorizate. A participat la toate edițiile „Lecturiadei elevilor” și a fost reprezentat la toate etapele naționale ale acestui concurs.

Blogul „Intră pe net //Citește atent!” a fost lansat în 2019 și conține, la secțiunea Galerie, activitățile specifice desfășurate de membrii cercului „Ritmurile Lecturii” în cadrul manifestărilor FILIT 2018-2019 (întâlniri cu scriitorii invitați), precum și microproiectele de lectură înscrise în contextul ”Anului Cărții” (”Citește cu mine. Citește în continuare”). În secțiunea Recenzii sunt prezentate cărțile propuse pentru „Premiul liceenilor” din cadrul FILIT sau cărțile lansate în cadrul cercului.

Blogul a fost inițiat de îndrumătorul cercului, profesor Cristina Chiprian, și a fost structurat/actualizat de eleva Roxana Mădălina Savin, care a asigurat calitatea și efectul artistic al postărilor.

Cercul Ritmurile lecturii