1250797.jpg

Augustin Cupșa este un autor contemporan care își transmite gândurile, trăirile, amintirile din copilărie prin intermediul artei scrierii acestei cărți ,,Așa să crească iarba pe noi”. Această carte îi are în vizor pe ,,cei 5 năzdrăvani”, prieteni foarte apropiați de altfel, care își ocupă timpul vânând păsări zi de zi.Ce îi leagă pe aceștia însă, pe lângă faptul că au această pasiune de a vâna păsări, este faptul că toți erau crescuți de niște părinți care nu le mai acordau atenția necesară unor adolescenți în formare, ci, dimpotrivă îi neglijau, părinții acestora fiind toți disfuncționali.Sunt tineri de la periferia Craiovei, nepăsători față de școală sau de celelalte persoane din jur, dar care au realizat că nu își pot trăi viața dacă nu își fac singuri rost de bani.Așa că prinderea de păsări devine o sursă sigură financiară și  le permitea în același timp să-și ocupe timpul  într-un mod productiv.Există o adevărată rețea de contrabandă, pornind de la tinerii care vânează, și apoi prin intermediari trimit păsările pentru a fi vândute într-o piață de lux din Italia. Fiecare pasăre are valoarea ei și, de asemenea, propriul sistem de prindere.Autorul cărții dezvăluie cititorilor una dintre metode, pentru el fiind chiar ceva banal.Acesta spune că ai nevoie doar de perseverență, răbdare și foarte multă atenție.De asemenea, trebuie să ai și un obiect lucios cu care să ademenești pasărea pe care vrei să o prinzi.

Revenind la subiectul cărții, acești adolescenți, porecliți Tobă, Tuică, Pisică, Edi și Tomi, aveau vârste diferite și încercau să se identifice nu prin vorbe, ci, dimpotrivă prin fapte, prin apartenența la o gașcă.După cum spuneam, nu se preocupau de viața lor viitoare, ci ținteau spre viitorul apropiat, cel mai important lucru pentru ei fiind reprezentat de modalitățile de a se impune în fața celorlalte persoane sau faptul de a le fi recunoscută valoarea de către capul găștii.Dincolo de viața de gașcă, aceștia mai doreau bani, o prietenă, și cel mai important, să ajungă în minunata Italie.Pisică, naratorul personaj al poveștii, este și cel mai sensibil din gașcă, urându-și oarecum viața, dar având aceleași scopuri ca și restul găștii.Este sătul de ceea ce face zi de zi, dar, în același timp, acesta conștientizează că nu-și poate realiza multe din scopurile pe care și le-a propus, din cauza statutului său social și a lipsei banilor.

După părerea mea, Pisică este elementul cheie al acestei cărți, fiind un adolescent complex, cel care reflectă cel mai mult asupra viitorului său.Până la finalul cărții acesta câștigă în profunzime, dar și în inteligență.Faptul că această carte este scrisă la persoana I, îi permite cititorului să intre în mintea lui, în lumea lui, maturizându-se deodată cu acesta.Pentru Pisică, maturizarea înseamnă intratrea într-o bandă, alături de niște copii la fel ca el, aflați la marginea legalitații cu tot ce înseamnă această integrare:singurătatea de la început, inițierea, primele acțiuni, primele sentimente de vinovăție, dorința de a fi important în ochii șefului etc.Totuși, la finalul cărții, Pisică își lasă toate problemele în van, și dorește să-și facă buletinul.

,,Așa să crească iarba pe noi” este un roman foarte bine nuanțat, chiar dacă la început, oricărui cititor i se pare o carte cu un subiect cât se pare de banal.

Pentru mine, această carte a reprezentat o adevărată călătorie într-o lume cu totul și cu totul nemaipomenită.Am trăit alături de Pisică toate momentele importante.M-am regăsit în acest personaj, mi-am amintit de vechea persoană care obișnuiam să fiu când eram mică, de vechile jocuri alături de gașca mea, pentru că, să fim serioși, cine nu iubea acele dimineți în care te trezeai cu gândul că prietenii tăi te așteaptă afară, în fața casei, și de-abia așteaptă să porniți într-o altă aventură?Ei bine, Augustin Cupșa surprinde aceste momente atât de bine, încât atunci când termini de lecturat această carte, rămâi complet fascinat și-ți dorești să o recitești.

Un alt element care mi se pare original este chiar titlul cărții, titlu care poate fi interpretat în multe moduri, după placul fiecărui cititor.De exemplu, pentru mine titlul era la început o propoziție anostă, care nu-mi putea spune prea multe despre carte.După terminarea cărții, am putut să înțeleg titlul, și, după mine, autorul ar vrea ca titlul să fie înțeles altfel de fiecare persoană care citește această carte, în funcție de mesajul pe care cartea i-l transmite.Pentru mine, iarba din titlu reprezintă păcatele, stările de vinovăție pe care personajul-naratorul le simte.Cu cât se afunda mai mult în acțiunile găștii, cu atât se simțea mai vinovat, și cu atât iarba îl acoperea mai mult.Exact așa e și în viața reală, suntem tot mai acaparați de probleme, de stres și de alte lucruri nesemnificative încât nu ne mai dăm seama că acestea  sunt, de fapt, iarba care ne va acoperi mai târziu.

 

Anamaria Horea, clasa a X a, Colegiul Național  ,,George Coșbucʼʼ Năsăud