Ariana Vlad (Șc.Gimn.IOANID, București) repovestește din Charles Dickens – „Poveste de Crăciun”

Ariana este elevă în clasa a V-a și propune acest roman pe tema bunătății, pentru că se apropie Crăciunului.

Mi-au plăcut: 1) faptul că e o carte în ton cu Crăciunul; 2) câteva personaje (nu toate bune): spiritele și Scrooge și 3) unele întorsături de frază amuzante („Marley era mort ca un cui bătut în ușă”).

Mi-a plăcut cartea pentru că mereu mă ținea în suspans (deși mi-a displăcut faptul că editorul a pus niște poze mai înfricoșătoare pentru gustul meu, de exemplu, prima imagine este un om mort într-un sicriu…)

În poveste, știm, este vorba despre un domn pe nume Scrooge, care era morocănos și nu era niciodată fericit, nu avea niciodată zâmbetul pe buze. Partenerul său de afaceri, Marley, moare într-o bună zi, ceea ce pe Scrooge îl face mult mai morocănos (își chinuie, de pildă, funcționarul căruia nu îi dădea voie nici să aprindă focul în cămăruță, refuză să dea de pomană pentru oamenii străzii, refuză invitația propriului nepot la cina de Crăciun – desigur!).

Toate acestea cer intervenții disperate, așa că, într-o bună seară, în zgomotul ciudat al clopoțeilor, stafia înfricoșătoare a lui Marley îl vizitează, anunțându-l că, în cele trei nopți ce vor urma, va fi vizitat de trei spirite.  Face astfel cunoștință cu Spiritul Crăciunului trecut care îl poartă în copilărie și îi amintește de sătucul în care s-a născut, de școala unde a învățat și de propria copilărie. Scrooge își înțelege singurătatea dureroasă. Spiritul Crăciunului prezent îl poartă, după aceea, prin întreaga Mare Britanie, ca Scrooge să vadă și să înțeleagă durerile celorlalți (de pildă, chiar doi copii, un băiețel și o fetiță schilodiți, copiii săraci, flămânzi, neajutorații societății). Neplăcuta călătorie îl face să înțeleagă că trebuie să dea din ce are și să se bucure de ceea ce are. Ultimul dintre spirite, al Crăciunurilor Viitoare, înaltă nălucă cu o glugă pe cap îi face cunoștință cu propria moarte, privită cu dispreț și răceală de ceilalți negustori, cu cimitirul și cu răceala veșnică a unei pietre de mormânt sub care ar urma să zacă. Din aceasta, personajul a înțeles că el trebuie să prețuiască timpul pe care îl mai are, astfel că, în dimineața de Crăciun dă liber angajaților și comandă cel mai mare curcan din oraș. Apoi, își ia prin surprindere nepotul și merge la cină. Au petrecut toată noaptea împreună. De atunci încolo, Scrooge s-a înțeles minunat cu copilul funcționarului și a înțeles că trebuie să își trăiască viața. Ceea ce ar trebui să facem și noi, făcând cât mai mult bine…