Marea putere a oamenilor stă în capacitatea de a (se) iubi. Dar cât de departe poate merge un om pentru a fi împlinit în iubire? Aceasta este una dintre multele întrebări pe care mi le-am pus după ce am terminat de citit Anna Karenina, considerat cel mai cinematografic roman al lui Lev Tolstoi.
“Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei.” În familia lui Stepan Arkadici Oblonski, caracter ușuratic și nepăsător, are loc o dramă conjugală –soția lui, Dolly, o fire blândă și iubitoare descoperă infidelitatea soțului ei. Pentru a aplana această criză familială, Stiva cere ajutorul surorii sale, Anna Arkadievna, o doamnă apreciată în cercurile înalte ale societății, cu o viață familială stabilă, alături de Alexei Alexandrovici Karenin, o fire rece și distantă, interesată doar de normele sociale și de împlinirea profesională.
Anna face cunoștință cu Alexei Vronski, un ofițer șarmant, carismatic etc. După ce aplanează conflictul apărut în familia fratelui său, Anna, reîntâlnindu-l pe Vronski, fascinată fiind de farmecul, de tinerețea și de vitalitatea acestuia, se îndrăgostește de el. Cei doi vor trăi o poveste de dragoste intensă, plină de trăiri, dar ilegitimă, ascunsă, din teama de a nu-și pierde statutul și respectul din partea societății.
În paralel este prezentat destinul lui Konstantin Dmitrici Levin, un nobil de țară care nutrește o dragoste aparte față de Ekaterina Șcerbațkaia (Kitty), care trece printr-o grea decepție sentimentală în urma ruperii relațiilor cu contele Vronski, de care era îndrăgostită la vremea respectivă.
Astfel, se declanșează două conflicte –acela al Annei Arkadievna, prinsă între statutul social și stabilitatea asigurată de căsnicia sa alături de Karenin, dragostea față de fiul ei Serioja și iubirea mistuitoare pentru Vronski; și conflictul lui Levin; în urma refuzului Ekaterinei de a se căsători cu el, acesta se dedică vieții rurale și agriculturii. La un moment dat, Anna îi mărturisește totul soțului și pleacă în străinătate cu Vronski, dar fără a obține divorțul. După un timp, cei doi se întorc, Vronski reluându-și activitatea mondenă, iar Anna, izolată și blamată de întreaga societate, simte că nu mai este iubită, se degradează, se pierde.
Kitty, vindecată de sentimentele pentru Vronski, se căsătorește cu Levin. Aceștia trăiesc o poveste de dragoste pură, inocentă și au o viață familială fericită.
Romanul prezintă în paralel destine și iubiri total diferite –una tainică, trecătoare, blamată de societate și sortită pieirii, alta blândă și armonioasă, ce pare că va dura veșnic.
Cât despre Anna Karenina, este un personaj complex datorită conflictelor și trăirilor contradictorii pe care le încearcă pe parcursul romanului –este prinsă în monotonia traiului alături de un bărbat pe care nu îl iubește; în contele Vronski găsește farmec, afecțiune, pasiune… găsește ceea ce i-a lipsit. De dragul acestei iubiri este capabilă să sacrifice totul, inclusiv să-și părăsească propriul copil. Pentru aceasta, cei mai mulți dintre noi am condamna-o, spunând că se gândește doar la împlinirea ei în dragoste, că este o egoistă lipsită de morală.
Și totuși, Anna a suferit știind că își înșeală soțul pe care îl considera un om bun, un sfânt, de care ea nu era demnă, când și-a părăsit copilul, pe care îl iubea enorm, când a pierdut poziția de care se bucura în rândurile aristocrației rusești, când a constatat că Vronski, omul pentru care ea sacrificase totul nu o mai iubea… Ce îi rămâne? Conștiința încărcată de conflictul cu soțul, de abandonarea copilului, de conflictul cu societatea, cu Vronski, cu ea însăși… Romanul Anna Karenina, considerat una dintre marile capodopere ale literaturii universale este povestea unui destin tragic, o frescă socială a aristocrației rusești de secol XIX, un roman despre dragoste, familie, sacrificiu și pierdere…
Alani Ioana, clasa a XI-a, Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente