Alegerea Sofiei
de William Styron
Cartea Alegerea Sofiei de William Styron abordează Holocaustul diferit față de majoritatea cărților sau filmelor, concentrându-se asupra unei victime de origine poloneză. Acțiunea cărții se bazează parțial pe timpul pe care Styron l-a petrecut în Brooklyn, unde a întâlnit un refugiat din Polonia.
Stingo, personajul narator al cărții și un scriitor aspirant, se mută în Brooklyn, acțiunea având loc în anii ’40. Acesta se împrietenește cu vecinii săi, Sofia Zawistowska și Nathan Landau, care au o relație toxică și abuzivă. Stingo devine confidentul Sofiei, de care se îndrăgostește, și află despre timpul pe care l-a petrecut închisă la Auschwitz și ce alegere inumană a trebuit să facă. Pe măsură ce aceștia se apropie, Nathan, bolnav de schizofrenie paranoidă, devine tot mai gelos și ajunge să îi amenințe pe cei doi cu moartea. Ca să o salveze pe Sofia, Stingo o duce într-o excusie în Sud, dar aceasta alege să se întoarcă la iubitul ei abuziv.
Povestea vieții Sofiei prezintă amănunțit suferințele prin care au trecut milioane de oameni în timpul Nazismului: “Ați venit într-un lagăr de concentrare, nu într-un sanatoriu, și de aici nu există decât o singură ieșire – pe horn. ” De asemenea, prezintă cum deciziile pe care le luăm ne afectează viața. Alegerea luată de Sofia nu este una lăudabilă și sentimentul de vinovăție a urmarit-o în permanență.
Romanul prezintă veridic efectul traumei asupra unui om. În cazul Sofiei, experiențele trăite în lagărul de concentrare și sentimentul constant de vinovație, o fac să se simtă neputincioasă și să depindă de iubitul ei violent. De asemenea, întalnim și degradarea psihică a celor doi iubiți, fiecare contribuind la autodistrugerea celuilalt. Treptat, Sofia bea mai mult, astfel încât spre finalul carții este mai tot timpul beată. În cazul lui Nathan, balanța luciditate-nebunie se inclină către cea de-a doua, nebunia atingând apogeul atunci când îi amenință pe Stingo și Sofia cu moartea, crezând că cei doi au o relație și Sofia îl înșeală.
Cartea explorează lucruri precum traumele, nebunia, sentimentul de culpabilitate și prezintă o încercare de a înțelege răul absolut pe care oamenii sunt în stare să îl comită, Holocaustul: “Într-o bună zi, voi înțelege totul depre Auschwitz. Iată o afirmație îndrăzneață, de o naivitate absurdă. Nimeni nu va înțelege vreodată Auschwitz-ul. Auschwitz rămâne, în sine, de neînțeles. Cel mai profund comentariu existent cu privire la Auschwitz nu este câtuși de puțin o afirmație, ci un răspuns: Întrebarea: La Auschwitz, spunei-mi, unde era Dumnezeu? Și răspunsul: Dar unde era omul?”
Cogianu Patricia, clasa a XI-a C
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente