Cartea prezintă întâmplările din viața autoarei, petrecute începând cu grădinița și până la terminarea clasei a VIII-a, odată cu momentul în care s-a mutat împreună cu familia într-un apartament nou de pe Calea Moșilor. Din acel moment, șirul întâmplărilor, prezentate într-un mod foarte hazliu, face ca unii cititori să se regăsească în acea perioadă comunistă și a anilor ce au urmat imediat după aceea, arătând frustrările vremii percepute prin ochii unui copil.

Talentul de scriitoare al Adinei, se evidențiază atunci când relatează o întâmplare petrecută chiar la toaleta grădiniței, continuând cu o serie mai lungă de pățanii din perioada școlii, unde din postura de comandantă de detașament trebuia să fie foarte atentă la comportamentul ei și al colegilor săi.

A fost aproape să își piardă rolul de elev model din cauza unei neînțelegeri ce a avut loc în timpul excursiei cu clasa la Slănic Prahova, atunci când în timpul popasului făcut, ea a cheltuit toți banii pe care-i avea pe lucruri inutile, apoi, fiindu-i sete, a fost nevoită să facă schimb cu colega ei Popuțan Camelia pe niște bomboane cubaneze pentru o sticlă de Quick Cola “cu gust de ploșnițe”.

O altă întâmplare amuzantă a fost cea în care prezintă poezia ei despre pace, care a fost publicată în revista “Cutezătorii”, iar un coleg de clasă a început să facă glume pe seama “florii păcii”.

Am apreciat faptul că autoarea a ales să prezinte celelalte personaje cu nume și prenume, astfel încât cititorul să le poată asocia ușor cu trăsăturile lor. Cartea se prezintă sub forma unei serii de povestiri care aparent nu au legătură una cu cealaltă.

Deși, în general, sunt mai interesat de viitor decât de trecut, această carte a reușit să-mi trezească interesul de a afla cum a fost pe vremea lui „Ceașcă” și cum era la școală pe vremea părinților mei, care erau obiceiurile de familie și cele sociale din acea perioadă. Mi-a plăcut foarte mult și m-a amuzat prin întâmplările sale haioase și o recomand oricărei persoane care dorește să aibă o doză de râs, dar și celor nostalgici care vor să-și amintească de perioada respectivă.

Sebastian Caminschi, clasa a VI-a (Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)