Cartea cuprinde câteva cicluri de poezii: “Făgăduindu-mă iubrii, “Sângele crucii”, “Răzbunarea frumuseţii”, “Pod peste lacrimi”, “Moşul din leagăn”, “Umbra ciocârliei”, “Poeme inedite”, “Mişcarea în infinit”, “Văd şi mărturisesc”.
E de remarcat la Grigore Vieru acea reîntoarcere la esenţe atât de necesară într-un secol al vitezei pentru un om frământat între lucruri şi trăiri. Găsim în versuri simplitatea şi profunzimea prin care supravieţuim într-o lume grăbită şi ne sustragem uitării. Între temele fundamentale reperăm pilonii sufletului nostru. Identitatea din “Formular” e plină de înţelesuri: “Numele şi prenumele?/Eu.” Deseori am întârzit la versurile din poezia “În limba ta”: “Iar când nu poţi/Nici plânge şi nici râde,/Când nu poţi mângâia/Şi nici cânta, /Cu-al tău pământ,/Cu cerul tău în faţă,/Tu taci atunce/Tot în limba ta.”
identitatea, mama, tata, izvorul, pământul, limba.
Din volumul de aforisme “Mişcarea în infinit”:
A fi zilnic frumos şi simplu – ce trudă!
Poezia pe care o simţi este ca şi înţeleasă.
În ziua în care am admirat un răsărit de soare, pot să nu mai citesc nicio carte.
Omul nu poate fi cunoscut în afara lui Dumnezeu. Şi tocmai acolo poate fi întâlnit cel mai des.
Comentarii recente